de diac. Kurt Godfryd
În fiecare zi, viața ne cheamă. De dimineață, la prânz și noaptea, suntem ispitiți să permitem vocilor prezente, în munca noastră și în viața de familie, să ne consume. Dar mă întreb. Deși este adevărat că suntem chemați să fim responsabili de vocile care ne înconjoară, nu suntem, de asemenea, responsabili de vocea delicată care ne cheamă din interior?
În Evanghelii, Isus din Nazaret i-a chemat mai întâi pe ucenici să vină și să vadă. Mai târziu, au ajuns să creadă că El a fost trimis din Ceruri. Pe măsură ce s-a răspândit cuvântul lui Isus, au fost chemați și alții. Cei cu dizabilități. Cei profund tulburați de păcatele lor. După ce au răspuns la chemarea lui Isus, au fost transformați și-au început să-și trăiască viețile într-un mod mai adecvat.
Astăzi, câți dintre noi ne mai amintim ziua propriului Botez? Dacă nu am primit sacramentul ca adulți, răspunsul este zero. Dar, în ciuda faptului că nu avem amintiri din ziua Botezului, din acea zi, vocea lui Dumnezeu a început să ne vorbească, cu putere multă. Spiritul a început să ne cheme, să ne împingă și să ne îndrepte spre noi posibilități și direcții pentru viața noastră; o lucrare care continuă până astăzi.
Cu mulți ani în urmă, era o fată tânără și pioasă, pe nume Katharine Drexel (1858-1955). La sfârșitul adolescenței, a moștenit milioane de dolari (4 milioane de dolari atunci, valorând 400 milioane de dolari astăzi). După ce s-a sfătuit cu doi preoți, a ajuns la concluzia că este nevoie de o misiune în rândul amerindienilor și a oamenilor de culoare. După un timp, preocuparea ei a devenit atât de mare încât a călătorit la Roma și a fost primită în audiență la Sanctitatea Sa, Papa Leon XIII.
Vorbindu-i despre această necesitate, l-a rugat să trimită misionari. Însă, Leon, după ce a stat o vreme pe gânduri, s-a întors spre Katharine și i-a spus: „Atunci fă-o tu”.
După ce a părăsit audiența cu Papa Leon, se spune că Katharine avea un nod în gât și că lacrimile îi șiroiau pe față. Dar, cu hotărârea de a face ceea ce fusese instruită să facă, s-a întors la Philadelphia și a intrat într-o mănăstire. După un timp, a primit permisiunea de a fonda un nou ordin de surori, Surorile Sfântului Sacrament.
Până la moartea sa, 3 martie 1955, Sfânta Katharine Drexel și-a dăruit întreaga comoară pământească. Inspirată în rugăciunile ei, a distribuit-o poporului sfânt al lui Dumnezeu. Procedând astfel, a pus pe picioare o mișcare, care continuă până în prezent.
Reflectând asupra puterii cu care Dumnezeu i-a chemat pe oamenii săi, să nu uităm că Dumnezeu continuă să-și cheme oamenii. Da, tu și cu mine!
Ce ne cere? Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să ridicăm mai întâi receptorul.
Traducerea: Ștefan Munteanu
