Ce facem dacă tatăl lucrează aproape toată ziua?
Cum ar trebui să se construiască relațiile într-o familie în care tatăl are o muncă nenormată? Cum trebuie să se comporte corect o mamă cu copiii dacă ei îşi văd tatăl foarte rar și el este pentru ei ca un erou din poveste?
Familia modernă are câțiva „dușmaniʺ:
- Ieșirile repetate ale mamelor cu copiii lor la mare, la țară, la părinți, fără soții lor, care stau departe de familie cu lunile.
- Ziua de lucru nenormată – care mănâncă cea mai mare parte din timpul multor bărbați și tați minunați, în special acum în perioada crizei economice.
- Boala ecranului – adâncirea taților obosiţi în diferite realități virtuale, de pe micile și marile ecrane.
Reflectând despre rolul tatălui în educare, în primul rând trebuie să amintim că pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor este nevoie de ambii părinți.
Aprecierea de sine a fetei o formează tatăl. În viitor, acest lucru o ajută să-și găsească un partener de viață care se va minuna cât este de frumoasă etc. Aprecierea de sine a băiatului este formată tot de tată, considerat model de comportament; băiatul se străduiește să fie ca tata, adesea acest lucru se poate observa chiar şi după modul său de a vorbi. Iar dacă tatăl este absent, atunci nu există modelul vizual. Unii copii se culcă noaptea târziu ca să-l poată vedea pe tata, să-l prindă când vine acasă. Chiar dacă tatăl lipsește mult de acasă, nu trebuie descalificat în fața copiilor, nemulțumirea şi resentimentele trebuie reduse la minim, deoarece până la vârsta de 10 ani formarea copilului depinde enorm de reacția mamei. În multe situații, copilul adoptă părerea mamei, chiar dacă este trecută prin unele filtre personale, tot părerea mamei rămâne valabilă. Dacă mama este supărată de absența tatălui, atunci copilul simte că ceva nu este în regulă. Iar dacă mama respectă absența tatălui, înțelegând că el lipsește nu de dragul lui, ci de dragul familiei, cu anumite treburi, atunci este cu totul altceva. Este clar că omul este la serviciu. Pe cât posibil trebuie să le arătaţi copiilor acest serviciu pentru ca ei să aibă o imagine reală a acestuia și nu una abstractă, pe care ei pot să n-o înțeleagă.
Mama trebuie să știe să se abțină de la reacţii negative când tatăl lipsește mult, pentru că, dacă nu se poate abține face o mare greșeală. Trebuie să știi să te stăpâneşti, să-ți exprimi supărările soțului în particular și să nu te manifești în prezenţa copiilor. Dacă tatăl lipsește, trebuie să existe o fotografie în ramă, ar trebui să existe un spațiu al lui permanent, un birou și papucii. Absența lui ar trebui subliniată. Totdeauna au existat exemple când absența tatălui nu a periclitat dezvoltarea copilului, de exemplu războiul sau profesia care impune o absență îndelungată de acasă. Copilul crește cu respect și dragoste față de tatăl său. Cheia este în atitudinea mamei, mama este persoana care colorează în negru sau în culori deschise absența tatălui. Aici vorbim de sentimentele lor, ale mamelor, pentru că ele resimt puternic absenţa soţilor și, în loc să-și exprime direct sentimentele, să recunoască lipsa de comunicare cu aceştia, ele transformă acest lucru în resentimente, nu-și permit să arate că le este dor, transmiţând această stare copiilor. Mama trebuie să accepte sentimentul de dor și să-l exprime copiilor. Obligatoriu mama trebuie să-i ajute tatălui să-și construiască relațiile cu cei mici, să discute, să stabilească întâlniri ale copiilor cu tatăl lor, pentru că multe mame spun: „Oh, tu n-ai timp, dar nici noi nu avem – avem engleză, înot, tenis și multe altele”. Nu trebuie să acționăm împotrivă, ci din contră, să ne ajutăm. Este foarte important să nu uiți să discuți cu tatăl copilului momentele importante din educația acestuia. Măcar în scris, altfel poate apare problema distanțării dintre tată şi copil.
Dacă, bineînțeles, plecările sunt dese și de câte o săptămână, după o săptămână este normal să se adune tristeţea, iar copiii mici vor dori să-l vadă, să aibă imaginea vizuală a tatălui. Le putem arăta fotografii, înregistrări video, sms-uri, câteva apeluri telefonice; copiii sunt foarte atenți la detalii. Astfel ei îţi vor întări convingerea că tatăl lor îi iubește și se interesează foarte mult de ei. Mama trebuie să povestească despre cât de bun este tata, ce face el, ce a reușit să facă. Copiii mici apreciază foarte mult povestirile din copilăria tatălui lor. Mama nu trebuie să ridice zidul înstrăinării, ci să se împace cu absența tatălui. Dacă el acum muncește mult, nu înseamnă că mai târziu va avea mai mult timp pentru familie, iar dacă acum acest timp nu există, mai târziu relațiile se pot deteriora fără speranță.
Cu ce fel de probleme se confruntă, cel mai adesea, astfel de familii și ce sfaturi profesionale le dați?
Conform statisticii, începând cu 1984 din 10 căsnicii 6 se destramă. În Rusia această statistică este, din păcate, foarte tristă. Există divorțuri în primii trei ani de căsnicie și după 10 ani, când se nasc copiii deja. Și prima dintre probleme – mărirea distanței dintre părinți. Când oamenii nu se văd și se ocupă cu lucruri diferite în viață: el pleacă la muncă, ea cu treburile casei şi educarea copiilor, atunci rezultă micșorarea cercului de probleme despre care soţii vorbesc cu interes. Alarma trebuie să apară atunci când oamenii nu au despre ce vorbi, când comunicarea este greoaie, când aveți doar un spaţiu comun şi relații conjugale întâmplătoare. Trebuie să apărați țelurile comune pentru care v-ați întâlnit.
Iar dacă nu mai aveţi despre ce vorbi deja, atunci trebuie să mergeţi la psiholog, la duhovnic.
Înstrăinarea crește inevitabil dacă familia nu este puternică. Părinții se despart și trebuie urmărit prin orice mijloc ca soţii să aibă timp unul pentru celălalt. Este necesar să găsiți timpul pentru a discuta liniștiţi despre problemele voastre adulte, să analizaţi lucrurile legate de copii.
Există decizii care trebuie luate împreună; dacă acest lucru nu se întâmplă crește senzația de inutilitate la soție, iar soțul se simte dat la o parte în rezolvarea problemelor importante. De fapt, un om normal şi responsabil tot ceea ce face, face pentru familie, pentru copii. Cele 20 sau chiar 25 de ore pe zi ei nu le petrec pentru sine, ci pentru familie.
Două motoare puternice – familia și voința de a realiza ceva. Iar atunci când ai copii, de dragul lor încerci să realizezi multe, de aceea tatăl trebuie să știe că el nu este respins de familie, că el este important pentru ea. Este o mare greșeală să afirmi că tot ceea ce se referă la copii și la sarcinile casnice sunt datoria soției. Bărbații susțin adesea același lucru; știi, eu am la serviciu mulți subordonați, iar tu descurcă-te acasă cu toate. Trebuie să-ți găsești forța pentru a controla problemele fundamentale, pentru a schimba direcția. Să rezolvi totul cu participarea bărbatului, altfel vor fi probleme pentru că vă ocupați cu lucruri diferite, soluţiile sunt separate, iar foarte des, în asemenea situații, femeia nu spune totul despre copii soţului şi în consecinţă, acesta nu-i mai percepe pe copii ca fiind ai lui – copiii şi problemele lor sunt ai mamei.
Copiii cresc pe lângă mamă și au trăsăturile de caracter corespunzătoare acesteia. Psihologii constată creșterea unei generației de băieți feminizaţi. Până la 7 ani ei își formează modelul de comportament și dacă băiatul crește printre femei, atunci se imprimă modelul de comportament feminin, mergând până acolo, încât este necesară angajarea unor bone-bărbați, dar oricum aceștia nu înlocuiesc tatăl. Tipul bărbătesc se formează încă din copilărie, până la 7-10 ani, înainte ca să ajungă copilul la vârsta adolescenței. O altă problemă este că la copiii crescuți de mame se identifică probleme relaţionale, ei nu pot comunica deoarece tatăl n-a discutat niciodată cu ei, nu a participat la baie, nu i-a dus niciodată la plimbare, el nu înțelege ce să facă cu copiii. Relațiile voastre trebuie să crească împreună cu copilul. Este important să nu ratezi acest moment. Copiii pot dărui multă căldură, numai să le întinzi la timp mâna. De aceea eu consider că părinții trebuie să aibă timp unul pentru altul, acest lucru fiind foarte important, de asemenea indiferent de câte ajutoare ar avea, este deosebit de important ca tatăl să rămână singur cu copilul, față în față, fără mama. În funcție de familie, – acest lucru înseamnă să stai acasă, să mergi în excursii, orice, ce știți să faceți mai bine. Nu știți să faceți nimic mai bine decât să conduceți mașina, plimbați-vă cu mașina, acest lucru nu se va uita niciodată de către copil. Trebuie să știți ce creșteți sub brațul dumneavoastră. Altfel sunt inevitabile descoperirile de la vârsta adolescenței și nu vor fi plăcute. E bine dacă lângă dumneavoastră crește un talent și este important să nu se întâmple altfel (pe dos).
Sunt și alte probleme: în primul rând este distanțarea care poate avea mai multe cauze, începând cu infidelitatea, există chiar o vârstă a infidelităţii, – în jurul vârstei de 40 de ani. Călcatul strâmb este destul de des și nu toți înțeleg că este distructiv pentru copii, și acesta este un subiect separat destul de amplu. În plus problemele din relații, când intervin rudele și cunoscuții cu diferite cuvinte și acțiuni răutăcioase, care lucrează pentru despărțire.
Trebuie să avem în vedere – căsnicia este o chestiune intimă, o treabă pentru doi și nu trebuie discutată cu nimeni, în afară de preot sau psiholog. Dacă ați lăsat pe cineva să intervină în relația voastră, deja începe să se destrame baza căsniciei. În căsnicie oricare al treilea este în plus. În general nu s-a inventat niciun medicament, în afară de timpul și discuțiile petrecute împreună.
Familia – este un proiect care necesită timp, investiție de efort îndelungat. Dacă lipsiți un timp, și nu luni, ci ani, este inevitabilă înstrăinarea. La mulți bărbați de succes, greșeala constă, cel mai adesea, în perceperea timpului; se pare că acasă timpul stă pe loc, iar la muncă totul se petrece intens. Ca tată trebuie să introduci în programul extrem de încărcat lucruri legate de casă, să suni acasă, poate să iei prânzul cu copiii măcar odată pe săptămână. Datoria soției este să-i aducă pe copii unde îi este mai comod tatălui, pentru că astfel de lucruri nu se uită niciodată. Senzația că totul este în ordine nu este exterioară, ci interioară. Poți avea oricâte succese în unele domenii și totuși să ai senzația de colaps total. Sentimentul de protecţie, la bărbat și femeie, vine din familie. Dacă în familie este pace, ordine – totul merge bine, iar dacă în familie sunt probleme, atunci avem o grămadă de exemple de cariere destrămate, să nu mai vorbim despre cum sunt distruse sănătatea și succesele părinților de către copiii cu probleme. De aceea copiii crescuți fără atenția tatălui, în mod deosebit încep să se răzbune. Aceasta este o altă problemă. Acum noi vedem acest lucru cu ochii noștri, pentru că a crescut generația de copii a anilor 90, când oamenii într-adevăr au muncit foarte mult, se știe ce fel de procese economice s-au dezvoltat în țară, cum era imposibil să pierzi timpul și copiii au crescut, fie peste graniță, fie aici în pensiuni-internat; apropo acestea au devenit din ce în ce mai puține. Poți să urmărești acest lucru, uitându-te la diferite cronici despre cum au crescut acești copii în abundență și ce au devenit ei fără atenția părinților. Le este foarte complicat să trăiască unul cu altul, să-și construiască o familie. În generația următoare de familii o să înceapă un dezastru total pentru că acești copii nu au văzut cum au trăit părinții lor, în particular, cei din generația anilor 90. Valorile s-au deplasat acum. Eu cunosc oameni care au discutat cu partenerii lor din occident. Occidentalii au devenit mai atenți la problema familiei; acolo oamenii prețuiesc foarte mult copiii care se nasc și cresc și mai puțin ce au construit cu mâinile lor. Ei și-au schimbat atitudinea față de copiii lor. Aici, poate, merită să te uiți în jur, să citești istorii de viață. Timpul trece, iar copiii au nevoie de părinți mai mult decât orice, când sunt mici. Noi ar trebui să reținem că vârsta la care influența părinților este absolută – este vârsta de până la 10-11 ani. Apoi copiii se închid și se deschid după 20-25 de ani, timp în care ei au făcut de toate. Primii zece ani trebuie să alcătuiești acea bază de încredere, pe care apoi să vă sprijiniți în perioada adolescenței. În special cu tatăl, întrucât cu mama nu se produce niciodată o ruptură emoțională, precum cu tatăl. Iar principală problemă bărbătească nu este faptul că nu iubește, ci că nu știe să-și manifeste sentimentele sale, pot s-o facă numai cu ajutorul lucrurilor materiale, ale cadourilor. Femeile, cu anii, au învățat să distingă anumite manifestări verbale ale simțămintelor bărbătești.
Încă o problemă – este problema taților care, la rândul lor, au crescut fără tații lor, care nu au modele parentale de comportament, poate că ar fi vrut să le aibă, dar nu le au.
Și aici sarcina femeii nu este aceea de „a frânge” bărbatul, care poate face acțiuni stângace. Iată cele mai frecvente probleme, peste care trebuie să treci. Bărbații sunt foarte raționali și oricât de ocupați ar fi își găsesc timp pentru problema copiilor, atunci când aceasta intră între primele lor cinci priorități. Trebuie reținut că în privința comunicării masculine, aceasta nu este paralelă cu cea feminină, este însă mai calitativă, mai la obiect. Cuvintele bărbatului sunt ca săgeata, ele rămân întipărite ani de zile, cuvintele femeii sunt precum cloncănitul. În amintirile lor, copiii își reamintesc mai adesea cuvintele tatălui, ale mamei mai rar, iar dacă da, acestea sunt mai ofensive. De la mamă copilul îşi aminteşte mai mult mirosurile, îmbrăcămintea, lucrurile vizuale. În primii ani de viață pe copil trebuie să-l „vrăjești” – cuvintele părintești se așează în subconștient, îi structurează toată viața lui viitoare.
Să zicem că în familie principalul om – este mama, de succes, ocupată, cu un caracter puternic și tatăl petrece mult timp cu copiii. Cum trebuie să se comporte corect părinții, în acest caz, să explice copiilor asemenea roluri, poziții?
Pentru țara noastră, asemenea situație nu este specifică. Mai degrabă asemenea situații, dacă ele apar, sunt vremelnice. Noi avem o cultură patriarhală, femeia deșteaptă știe să mascheze asemenea situații. Autoritatea bărbatului este de nezdruncinat. Mama de succes va pune presiune asupra bărbatului, iar acest lucru îl poate apăsa în familie. Copilului trebuie să-i explici că o asemenea situație este temporară, că tata are o pauză acum pentru învățat. Important este ca bărbatului să nu-i reproșezi nimic, altfel îți tai creanga de sub picioare. El se poate simți neconfortabil.
Cum ați putea descrie un tată ideal?
Înainte de toate, tatăl este ideal. El lucrează, amintește de ce face acest lucru și are putere pentru familie, pentru copii. El știe să se bucure cu ei, știe să fie cu ei, să discute și consideră acest lucru minunat. Soția pentru el nu este un polițist rău, nu este rea în pedepse, dar știe să-i țină în frâu pe copii. Tatăl ideal este la curent cu problemele copilului, a vizitat, grădinița, școala. Un tată ideal nu uită zilele de naștere ale copiilor și soției, își amintește lucruri pe care copilul le iubește. Tatăl ideal poate să fie de acord ca mama să plece singură în excursie și să rămână el cu copiii. Un tată ideal este disponibil pentru copil în orice situație.
