„Pentru a zâmbi chiar și pe sub bombe, e nevoie de curaj”, dar acesta este unicul sistem pe care îl cunoaște sora Carol Tahhan Fachakh „pentru a fi alături de copiii” din școala sa de la Alep. Ea, care s-a născut la Alep, acum patruzeci și șase de ani, „dintr-o mamă armeancă, fugită în Siria, pentru a-și salva de masacru propria familie”. Membră a Congregației Fiicelor Mariei Ajutorul Creștinilor, sora Carol i-a povestit azi dimineață Papei Francisc despre misiunea sa și despre „iubirea sa pentru Siria”. Licențiată în chimie, și-a „descoperit vocația ajutând copiii cu dizabilități în cadrul organizației Foi et lumière a lui Jean Vanier”. A trăit „prima experiență misionară printre refugiații din Liban, în valea Bekaa, deschizând o școală pentru o mie de elevi, dintre care nouăzeci la sută erau musulmani”. Apoi s-a întors la Alep, „printre spitale și școli”, ajutând mereu „copiii și tinerii să-și construiască propriul viitor” și devenind un punct de reper și pentru lumea musulmană.
„Noi îi primim pe toți cu brațele deschise – ne mărturisește sora Carol – ca o mare familie, după tradiția saleziană; și încercăm, înainte de toate, să învingem împreună frica provocată de rachete și bombe”. Și „ne rugăm pentru pace”. Sora a primit de curând International women of courage award, la Departamentul de Stat din Washington, de la prima doamnă, Melania Trump, împreună cu alte doisprezece „femei curajoase, care își desfășoară misiunea în regiuni periculoase, dând dovadă de curaj, putere și abilități de conducere, susținând pacea, justiția, drepturile omului și demnitatea femeilor; de multe ori asumându-și un mare risc personal”.
[…]
Traducere: Ștefan Munteanu
