Detașându-se de tradiția care spune că în ziua de Paști papa nu face predică la Sfânta Liturghie, dată fiind apropierea de Vigilia pascală din noaptea precedentă și de iminentul mesaj ”Urbi et Orbi”, papa Francisc a prezentat o scurtă reflecție la celebrarea euharistică prezidată duminică, 16 aprilie 2017, Duminica Învierii Domnului Nostru Isus Cristos. Celebrarea a început la ora 10.00 în Piața Sfântul Petru. La terminarea celebrării liturgice, Pontiful Roman a mers la balconul central al bazilicii pentru tradiționalul mesaj de Paști și binecuvântarea «Urbi et Orbi». Papa a vorbit la Sfânta Liturghie de mesajul pascal și a spus că sâmbătă l-a sunat pe un tânăr bolnav ca să-l încurajeze dar, la replica acestuia, pe moment a rămas fără cuvinte.
Redăm mai jos meditația Sfântului Părinte:
Astăzi Biserica repetă, cântă, strigă de bucurie: ”Isus a înviat!”. Dar cum așa? Petru, Ioan și femeile au mers la mormânt și acesta era gol. El nu era acolo. Au mers cu inima închisă de tristețe, cu tristețea unei înfrângeri: învățătorul, învățătorul lor, cel pe care îi iubeau atât de mult, a fost executat, a murit. Și din moarte, nimeni nu vine înapoi. Aceasta este înfrângerea, aceasta este calea înfrângerii, calea către mormânt. Dar îngerul le spune: ”Nu e aici, a înviat!”. Este prima vestire. ”A înviat!”. Apoi, confuzie, inimă închisă, apariții… Dar discipolii rămân închiși ziua întreagă în Cenaclu pentru că le era teamă că se va întâmpla și cu ei ceea ce s-a întâmplat cu Isus.
Biserica nu încetează să spună înfrângerilor noastre, inimilor noastre închise și fricoase: ”Oprește-te, Domnul a înviat!”. Dar dacă Domnul a înviat, cum de se întâmplă aceste lucruri? Cum de se întâmplă atâtea nenorociri, boli, traficul cu ființe umane, războaie, distrugeri, mutilări, răzbunări, ură? Unde este Domnul?
Ieri i-am dat telefon unui tânăr cu o boală gravă, un tânăr cult, este inginer și, vorbind cu el ca să-i dau un semn de credință, i-am spus: ”Nu există explicații pentru ceea ce ți se întâmplă. Privește la Isus pe cruce, Dumnezeu a făcut aceasta cu Fiul său și nu există altă explicație!”. Și el mi-a răspuns: ”Da, dar Dumnezeu l-a întrebat mai întâi pe Fiul și Fiul a spus da. Mie nu mi s-a cerut dacă voiam asta”.
Acest lucru ne impresionează. Nimănui dintre noi nu i se cere: ”Ești mulțumit cu ceea ce se întâmplă în lume? Ești dispus să duci mai departe această cruce?”. Iar crucea merge mai departe și credința în Isus slăbește. Astăzi, Biserica continuă să spună: ”Oprește-te, Isus a înviat!”. Nu este o închipuire, învierea lui Cristos nu este o sărbătoare cu multe flori. Acestea sunt frumoase, dar nu este aceasta, e mai mult; este misterul pietrei aruncate care ajunge să fie temelia existenței noastre. Asta înseamnă ”Cristos a înviat”. În această cultură a rebutului, în care ceea ce nu este de folos ajunge să fie folosit și aruncat, în care ceea ce nu este de folos este aruncat, acea piatră, Isus, este aruncată și este izvorul vieții.
Iar noi, pietricele pe pământ, pe acest pământ de durere, tragedii, cu credința în Cristos cel înviat avem un sens în mijlocul atâtor calamități. Sensul de a privi mai departe, sensul de a spune: ”Uite, [aici] nu este un zid, este un orizont, este viața, este bucuria, este crucea cu această ambivalență. Uită-te înainte, nu te închide. Tu, pietricică, ai un sens în viață pentru că ești o pietricică pe lângă acea piatră, acea piatră pe care răutatea păcatului a aruncat-o”. Ce ne spune Biserica astăzi în fața atâtor tragedii? Pur și simplu aceste lucruri.
Piatra aruncată nu rezultă cu adevărat aruncată. Pietricelele care cred și se atașează de acea piatră nu sunt aruncate, au un sens și cu acest simțământ Biserica repetă din adâncul inimii: ”Cristos a înviat!”. Să ne gândim un pic, fiecare dintre noi să se gândească la problemele de fiecare zi, la bolile pe care le-am avut sau pe care le are una din rudele noastre; să ne gândim la războaie, la tragediile umane și, pur și simplu, cu voce smerită, fără flori, singuri, în fața lui Dumnezeu, în fața noastră, să spunem: ”Nu știu cum merge asta, dar sunt sigur că Cristos a înviat și eu am pariat pe acest lucru”.
Frați și surori, iată ceea ce voiam să vă spun. Astăzi, întorcându-vă acasă, repetați în inima voastră: ”Cristos a înviat!”».
(rv – A. Dancă)
