de Juan José Omella
Ar fi minunat dacă am ști cu toții să luăm în considerare învățăturile celor mai în vârstă.
Permiteți-mi să vă spun o poveste, care ne poate ajuta să privim persoanele în etate, cu ochi iubitori, astfel încât, să le putem valoriza și iubi din ce în ce mai mult și să nu le punem deoparte, ca pe mobila veche.
Aceasta este povestea: A fost o dată un rege foarte crud, care a decis să-i expulzeze pe toți bătrânii din regatul său și să-i trimită într-un ținut îndepărtat.
„Duceți-i departe de aici. Nu sunt buni de nimic. Nu muncesc; nu fac decât să mănânce și să doarmă”.
Toți soldații i-au urmat instrucțiunile, cu excepția unuia dintre ei, numit Janos, care își iubea mult tatăl.
Astfel încât i-a amenajat o locuință secretă în casa sa, unde îl ținea ascuns și îi furniza toate cele necesare, îngrijindu-se de el.
Au trecut lunile și o mare secetă a lovit regatul. Râurile și lacurile rămăseseră fără apă, copacii fără fructe, iar recoltele s-au uscat în câteva zile. Preocupat de riscul foametei, regele și-a chemat soldații: „Vă ordon să găsiți grâu ca să alimentăm populația. Altfel, vă închid pe toți în temniță”.
Soldații au plecat foarte triști, pentru că nu exista nici o metodă reală de a îndeplini această misiune. Janos s-a dus cu capul plecat acasă și a mers direct în camera unde era ascuns tatăl său.
„Ce e cu tine, fiule?”, a întrebat bătrânul. Janos i-a expus în detaliu situația grea în care se afla. „Nu-ți face griji, am eu soluția pentru voi”, l-a liniștit tatăl său. „Când lucram pe câmp, acum mulți ani, am observat că furnicile duceau sute de boabe de grâu în furnicarele lor. Spune-le camarazilor tăi, să le deschidă pe toate pe care le găsesc pe câmp, pentru că vor fi pline de grâu”.
Fără a dezvălui de unde a luat ideea, Janos a fost cu alți soldați în căutarea mușuroaielor de furnici. Cu toții s-au bucurat când au găsit mari cantități de grâu, cu care au umplut mai mulți saci. În ziua următoare, l-au dus la rege. Acesta a rămas surprins când a aflat de maniera ingenioasă prin care l-au procurat.
„Cum v-a venit ideea?”, i-a întrebat. „A fost ideea lui Janos”, au răspuns ei. „Spune-mi tu, atunci”, a poruncit regele.
„Majestate, mă tem să o fac, pentru că știu că mă veți pedepsi”. „Spune-mi și nu vei păți nimic rău”, a promis regele, plin de curiozitate.
Janos i-a povestit că bătrânul său tată, pe care l-a ținut ascuns la el în casă, l-a sfătuit.
Regele a rămas tăcut multă vreme și apoi a luat cuvântul: „Acum îmi dau seama că am fost lipsit de tact, atunci când i-am expulzat pe bătrâni din regat. Cunoștințele pe care le-au acumulat în viața lor sunt o sursă valoroasă de înțelepciune”.
A poruncit imediat ca bătrânii exilați să se întoarcă în oraș, și așa s-a întâmplat. Când a trecut foametea, toți locuitorii și-au amintit că unul dintre aceștia i-a salvat, nelăsându-i să moară de foame.
Dragi persoane înaintate în vârstă: mulțumim pentru tot ce sunteți și ați fost. Mulțumim pentru experiența voastră, pe care ne-o transmiteți în multe și nenumărate sfaturi. Cei mici, copiii voștri, vă ascultă cu multă plăcere. Aș vrea ca toți să știm să ținem cont de învățăturile voastre. Cu siguranță, dacă am face-o mai des, nu ne-am înșela atât de mult.
Dumnezeu să vă binecuvânteze și să vă dăruiască pacea.
Traducere: Ștefan Munteanu
