Giuseppe Ottone (Pepito), un băiețel italian, mort la vârsta de doisprezece ani, va fi în curând beatificat.
Pepito a venit în lume pe 8 martie 1928 în Benevento. Mama sa a rămas însărcinată în urma unui viol. La început a vrut să avorteze, dar o prietenă a reușit să o convingă să păstreze copilul. După naștere, acesta a fost adoptat de Ottone Domenico și Maria Capria. Părinții adoptivi, temându-se că mama naturală și-ar putea schimba decizia, au hotărât să se mute la Napoli.
De la mama sa adoptivă, Pepito a primit o aleasă educație religioasă. În fiecare zi, înainte de a merge la școală, tânărul Pepito trecea pe la Biserică pentru a-i face o scurtă vizită lui Isus. De asemenea, mergea foarte des cu bicicleta la Pompei pentru a se ruga Fecioarei Rozariului față de care avea o devoțiune aparte. Pepito era foarte generos: în secret oferea celor săraci bani pe care reușea cu greu să-i economisească, și de multe ori le dădea merindea sa pentru școală. În plus, în fiecare dimineață un bătrân primea masa de prânz pe care Pepito i-o oferea cu multă blândețe. De asemenea, avea obiceiul de a-și invita prietenii mai săraci pentru a lua masa la el acasă .
Mama lui era blândă, pioasă și răbdătoare, opusul tatălui său alcoolic și furios. Prezența lui Pepito era o adevărată binecuvântare pentru mama sa; o ajuta să suporte mult mai ușor violențele soțului ei.
În timpul celui de-al doilea război mondial, mama sa a ajuns să fie foarte bolnavă, fiind internată la spital pentru două operații foarte delicate. În fața acelei încercări Pepito s-a prăbușit. Temându-se pentru viața mamei sale, a decis să-și ofere Domnului în schimb prorpia sa viață. Ziua în care mama sa urma să fie operată, băiatul, cu un grup de prieteni, a găsit pe stradă o iconiță a Fecioarei de la Pompei. A ridicat-o și sărutându-o a spus: "Doamna mea, dacă mama trebuie să moară, ia-mă pe mine în schimb." Acestea au fost ultimele sale cuvinte. În același moment, el a devenit foarte palid, și-a pierdut cunoștința și a căzut la pământ.
A fost transportat la urgență la același spital în care se afla mama sa. Aflând ce sa întâmplat, mama sa a refuzat operația pentru a putea rămâne alături de copilul său. Acesta a murit a doua zi. În schimb, Maria Capria s-a vindecat imediat și a trăit până la vârsta de 88, trecând la cele veșnice în anul 1983.
La 6 aprilie 1962, a fost inițiat în Napoli procesul de beatificare a lui Pepito.
Traducere: ACC
