"Şi, iată, furtună mare s-a ridicat pe mare, încât corabia se acoperea de valuri; iar El dormea. Şi venind ucenicii la El, L-au deşteptat zicând: Doamne, mântuieşte-ne, că pierim. Isus le-a zis: De ce vă este frică, puţin credincioşilor? S-a sculat atunci, a certat vânturile şi marea şi s-a făcut linişte deplină. Iar oamenii s-au mirat, zicând: Cine este Acesta că şi vânturile şi marea ascultă de El?" (Matei 8: 24-27)
Ce evenimente din viață îți permite să te apropii de Dumnezeu?
Printre apostoli erau patru marinari, Petru, Andrei, Iacob și Ioan. Se poate imagina amploarea furtunii, astfel încât să-i fi speriat atât de tare. Acest pasaj din Evanghelie este o bună ilustrare a unui aspect al vieții creștine: cutremurele cu care avem uneori de a face în viața noastră, prin decese, despărțiri, pierderea unui loc de muncă, boală... Aceste evenimente sunt uneori considerate ca momente în care Dumnezeu se ascunde, pare să doarmă, așa cum Isus dormea în barcă. Prin astfele de evenimente Dumnezeu permite credincioșilor să facă un pas spre El. Uneori, atunci când Dumnezeu simte că credința noastră stagnează, sau nu a atins încă un grad suficient de perfecțiune în funcție de capacitățile noastre, permite astfel de evenimente în care singura opțiune rămasă pentru noi este credința.
De multe ori, atunci când ne uităm înapoi, și ne amintim evenimentele care au avut cel mai mare impact în viața noastră, ne dăm seama că au fost ca o rampă de lansare pentru a se apropia de Dumnezeu. Atunci când avem o inimă deschisă, străpunsă de durere, Isus găsește o cale de a intra.
Unii spun că ar putea fi util să ne îndoim, să avem dubii, activitate preferată de "filosofii" contemporani. Unii își imaginează că acceptând îndoiala, pot să aibă mai multă credință. Acest mod de a gândi este periculos, pentru că se intră în discuție cu Satana și Dumnezeu este ispitit. Mai mult decât atât, Isus se adresează apostolilor, spunând: "De ce sunteți atât de fricoși, oameni cu puțină credință?". Iar în Epistola către Romani, Sfântul Pavel ne spune: "Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înţelegându-se din făpturi, adică veşnica Lui putere şi dumnezeire, aşa ca ei să fie fără cuvânt de apărare." (Romani 1, 20)
Pentru a fi un creștin bun trebuie să fim mereu pregătiți pentru grădinărit
"Nu este nici o floare în grădina mea", sesizează un prieten,
"Dar ai plantat flori?", îl întreb.
Acest prieten a semănat oare semințe, a plivit buruienile, a întors cu trebuie pământul?
"Am fost botezat, am făcut prima mea împărtășanie, dar nu mai am credință."
Credincioșii se întreabă: "Dar ce-ai făcut pentru a nu mai avea credință?"
Credința este întărită prin Sfintele Taine, Sfânta Jertfă a Liturghiei (la care, prin natura veșnică a lui Dumnezeu, credincioșii se găsesc din punct de vedere spiritual dar și real pe Calvar în Ierusalim), Spovedanie (Padre Pio a vorbit mult despre frumusețea de neimaginat a sufletelor care ies din confesional), rugăciune, citirea Sfintei Scripturi și a altor cărți sfinte... Dacă tu nu-ți întreții grădina sufletului tău, cine să o facă pentru tine?
Traducere: ACC
