Iubirea și dreptatea vreau să le cânt,
Vreau să cânt imnuri Ție, Doamne.
Voi acționa cu înțelepciune pe calea neprihănirii:
Când vei veni la mine?
Voi umbla cu inima curată
Înăuntrul casei mele.
Nu voi suporta înaintea ochilor mei fapte rele,
Detest pe cel care săvârșește delicte: nu-mi va sta alături.
Departe de mine inima pervertită,
Pe cel rău nu vrea să-l cunosc.
Pe cel care calomniază în ascuns pe vecinul său,
Îl voi reduce la tăcere;
Pe cel care are ochiul trufaș și inima mândră
Nu îl voi putea suporta.
Ochii mei sunt îndreptați spre credincioșii din țară
Ca să rămână aproape de mine:
Cel care pășește pe calea neprihănirii,
Acesta va fi în serviciul meu.
Nu va locui în casa mea
Cine se comportă cu viclenie,
Cel care spune minciuni
Nu va sta în fața prezenței mele.
În fiecare dimineață voi reduce la tăcere
Pe toți răufăcătorii din țară,
Ca să eradichez din Cetatea Domnului
Pe cei care săvârșesc răul.
Psalmul 100 este considerat un program de credincioșie în fața Domnului e unui stăpânitor care urcă pe tron să înceapă domnia.
Iubirea și dreptatea vreau să le cânt, vreau să cânt imnuri Ție, Doamne. Sfântul Eusebiu ne spune că „Dumnezeu înainte să judece, își revarsă milostivirea. De aceea și omul hotărât să fie asemănător Domnului și să facă la fel cu semenii săi, îndrăznește să vină înaintea Sa și să-i cânte imnuri”.
Când vei veni la mine? Întrebarea psalmistului este interpretată de sf. Teodoret astfel: „este ca și cum autorul ar spune că a pregătit Domnului locuința sufletului, doresc venirea Ta, prezența Ta, în curăția inimii, în simplitate și fără viclenie”.