Din adâncuri strig către Tine, Doamne;
Doamne, ascultă glasul meu.
Fie urechile Tale atente
La glasul rugăciunii mele.
Dacă iei în considerare fărădelegile, Doamne,
Doamne, cine Ți se poate opune?
Însă cu Tine este iertarea:
Astfel vom avea frica Ta.
Eu sper, Doamne.
Speră sufletul meu,
Aștept cuvântul Tău.
Sufletul meu privește așteptând pe Domnul
Mai mult decât așteaptă străjerii dimineața.
Mai mult decât străjerii dimineața,
Să-L aștepte Israel pe Domnul.
Pentru că cu Domnul este milostivirea
Și mare este cu El mântuirea.
El îl va elibera pe Israel
Din toate fărădelegile lui.
Din adâncuri strig către Tine, Doamne Sfântul Ioan Gură de Aur spune că această expresie ne trimite cu gândul la „profunzimea inimii, la o dorință arzătoare și la un elan al sufletului. Astfel sunt sufletele încercate: pun în mișcare întreaga inimă și ființă; îl cheamă pe Dumnezeu cu mare stăruință și sunt ascultate. Astfel de rugăciuni sunt puternici iar diavolul nu poate face nimic împotriva lor, pentru că sunt precum un copac cu rădăcini foarte adânci și de aceea rezistă în fața vântului și a intemperiilor”.
Sufletul meu privește așteptând pe Domnul mai mult decât așteaptă străjerii dimineața. Sfântul Grigore cel Mare ne amintește că: „dimineața ne aduce în minte învierea lui Cristos, care este temelia speranței noastre; de asemenea prima lumină a dimineții este botezul”.
