Sâmbătă, 27 iulie 2013, o parte din tinerii Parohiei Greco-Catolice ”Sfinții Apostoli Petru și Pavel” Beclean și membri ai Grupului Marian de Evanghelizare, după ce în această vară au organizat mai multe activități socio-educative cum ar fi Joia Bucuriei, în fiecare săptămână sau vizite în diverse centre sociale, și-au luat inima în dinți și trecând peste toate prejudecățile au mers în satul Ponorâta, un sat de romi ce trăiesc într-o sărăcie lucie.
Au avut nevoie de curaj în primul rând pentru a-și înfrunta acele prejudecăți însușite încă de când erau mici, din cauza expresiilor de tipul ” dacă nu ești cuminte te dau la țigani”; prejudecăți care mai apoi au fost cultivate de mass-media și de mentalitatea predominantă a societății.
Papa Francisc, la Sf. Liturghie din 28 aprilie 2013, celebrată în Piața Sf. Petru, s-a adresat tinerilor invitându-i să nu se conformeze simplelor raţiuni la modă, ci să ştie să meargă împotriva curentului conduşi fiind de credinţă. Iar acum câteva zile, aflat în Brazilia cu ocazia celei de-a XXVIII-a ediție a Zilelor Mondiale ale Tineretului și vizitând comunitatea Varginha a afirmat: „Măsura valorii unei societăţi este dată de modul în care aceasta îi tratează pe cei mai nevoiaşi, pe cei care nu posedă altceva decât propria sărăcie”.
Îndemnați de cuvintele și exemplul Papei Francisc, precum și de cuvintele Sfintei Scripturi ”trebuie să ajutaţi pe cei slabi şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Iisus, căci El a zis: Mai fericit este a da decât a lua (Faptele Ap. 20,35)”, tinerii însoțiti de Pr. Alin Cîndea, responsabil cu pastorația tinerilor în Protopopiatul Beclean și Nora Vale, catehet, au ajuns la Ponorâta în jurul orei 09:30.
Activitățile au început printr-un mic joc de cunoaștere, după care bucuria jocului și entuziasmul întâlnirii au transformat ziua într-o zi minunată atât pentru gazde cât și pentru oaspeți. Treptat prejudecățile au dispărut și iubirea fățească și-a făcut loc în sufletele tuturor. Prânzul a fost o ocazie de părtășie, iar pentru unii copii din sat, din păcate, unica ocazie de a mânca astăzi. După prânz tinerii beclenari au vizitat familiile celor peste 90 de copii cu care s-au jucat, pentru a le cunoaște bucuriile și necazurile, pentru a descoperi și mai mult această ”altă lume” pe care până acum au ignorat-o. La final copiii și tinerii au mers în cimitirul localității unde a avut loc un moment de rugăciune, iar la plecare lacrimile din ochișorii mici și nevinovați întăreau invitațiile de a ne reîntoarce.
Câteva mărturii ale tinerilor:
A. V. – Îmi aduc aminte de o discuție din timpul orei de cateheză, când am aflat că 80% din resursele pământului sunt folosite de 3 miliarde dintre oameni în timp ce ceilalți 4 mliarde folosesc doar 20% din ceea ce pământul produce. Părea incredibil, dar azi am văzut cu ochii mei că sunt oameni care trăiesc, aș spune, din nimic. Nu e corect. Aruncăm atâtea lucruri, avem mofturi și fițe, ori acești copii se bucură cu puțin. A fost o lecție. Le mulțumesc din suflet că ne-au primit, că am putut înțelege ce este viața, propria-mi viață. Mă voi ruga pentru ei, iar atunci când voi putea mă voi întoarce.
A. S. – Avem tendința să ne plângem, să le spunem părinților că nu avem, că nu ne dau, dar după ziua de azi am înțeles că avem prea mult, mult mai mult decât avem nevoie. Îi mulțumesc lui Dumnezeu și părinților mei.
A. M. – M-am simțit inferior acelor copii, ei zâmbesc soarelui, poate singura lor mângăiere, eu am nevoie de atâtea lucruri materiale...
I. M. – În urmă cu câțiva ani am fost, tot cu Grupul Marian de Evanghelizare și părintele Alin, la Târlișua unde a avut loc o viitură ce s-a soldat cu 10 morți și foarte multe case dărâmate sau inundate. Mi-a fost milă de acei oameni, dar simțeam că au puterea necesară să se ridice și să depășească momentul, însă acești copii nevinovați n-au nici o putere... Ceva trebuie făcut...
T. G. – Am animat multe activități pentru copii. Cea de astăzi a fost una specială, am primit mai mult decât am dat. Mulțumesc...
ACC
