Rarele cuvinte ale Doamnei ascund o adevarată cateheză și dulcea Sa maternitate care ilustrează Inima de aur revelată de puțin timp la Beauraing (căci este evident că aceste două serii de apariții sunt legate între ele). Să scoatem în relief temele principale.
Primul lucru care iese în evidență este ca Maria nu disociază viața harului de cea a trupului, amintindu-ne ca Fiul Său este Dumnezeu și om; deși de origine Dumnezeiască, El a cunoscut efectiv dificilele noastre condiții de existență. Izvorul reafirmă - dincolo de Lourdes - ca singurul și adevăratul izvor al vieții, sub toate formele sale, este Cristos. Maria nu este decât canalul, cum spunea Parohul din Ars. Isus ne dă toată viața, cea a trupului, pe care o întreține, cea a sufletului, prin Sacramentele Bisericii Sale și forța Spiritului Sfânt în spiritul nostru. Spiritul este acela care i-a sugerat Mariettei să-și înceapă viața euharistică, iar tatălui său să se întoarcă la căința și la convertire.
"Cufundați-vă mâinile în apă": Maria indica un demers care-l îndeamnă pe pacătos să se purifice cufundându-se neîncetat în apa "baptismală".
"Acest izvor Imi este rezervat": Maria este "fântana vieții", cum Ea îi declarase deja lui Juan Diego, reprezentant al tuturor copiilor Săi. Ea este mijlocitoarea harurilor, vistiernică a meritelor Dumnezeiești ale Mântuirii: Mama Bisericii și a Harului. Isus îi lasă oportunitatea mijlocirilor Sale și repartizarea Milostivirii Sale.
"Eu sunt Fecioara săracilor". Este o amintire a istorie poporului evreu, poporul Său originar, cel al "anawin", care cunosc sărăcia lor în fața Lui Dumnezeu, și mizeria lor profundă fără El. Maria este Cea disponibilă prin excelența, pentru că a spus: "Eu sunt slujitoarea (roaba) Domnului". Fiul Său, născut în sărăcia ieslei și mort încă și mai sărac pe Cruce, Acela care mărturisea: "Fiul Omului nu are nici măcar o piatră pe care să Își culce capul", este Prototipul sărăciei radicale. Îl învăța pe om că adevărata sa bogăție este El, Calea Sa, Adevărul Său și Viața Sa, ca tot restul nu este nimic: "La ce-i foloseste omului să caștige lumea, daca își pierde sufletul?"
Maria i-a aparut unei fețite dintr-o familie săracă. Să ne amintim de Bernadetta! (Lourdes). Anii '30 amintesc în mod concret noua sărăcie provocată de celebra criză economică din 1929, care a atins mai întâi familiile cele mai sărmane. Aceste opt apariții au fost menite să liniștească populațiile din acest centru industrial și comercial al Europei, care erau prada nesiguranței, șomajului, mizeriei. Dincolo de soluțiile sociale care sunt de resortul responsabililor naționali, Sfânta Fecioară a venit să repete, după Fiul Său: "Omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu tot Cuvântul care iese din gura Lui Dumnezeu." Acest Cuvânt, această speranță creștină, vin de la Preacurata.
Acest Izvor este "pentru toate națiunile", căci în anii '30 a avut loc, de asemenea, și exacerbarea naționalismelor care se vor îneca în sângele celui de-al doilea război mondial; ele sunt opuse spiritului evanghelic: "Iubiți-vă unii pe alții..." Maria a arătat aici că Ea este Mama universală, că are misiunea să-i adune pe toți copiii Săi. În Dumnezeu nu există nici rase, nici antagonisme, nici excluși ("toate națiunile"), ci doar fii, răscumpărați de un singur Sânge nevinovat, acela al Mântuitorului. Termenul de Națiuni face aluzie la comunitatea umană, dar în diversitatea legitimă a caracterelor istorice și distinctive ale popoarelor. Salvarea lor nu este în bogăție sau în promisiunile politice, ci numai în Isus.
"Eu vin să-i alin pe bolnavi": printre mizeriile cauzate de păcatul originar, figurează fragilitatea vieții supusă bolii și morții. Preacurata nu poate împiedica nici una nici cealaltă, nici suferința - singura care contribuie la răscumpărarea noastră. Ea spune, deci: Eu vin să alin, să îndulcesc durerea, în Numele Fiului Său care spune: "Veniți la Mine toți cei care suferiți și sunteți împovărați, Eu vă voi ușura, căci povara Mea este ușoară; învățați de la Mine căci sunt blând și smerit cu inima." Cei care sufereau erau obiectul marii Milostiviri a Lui Cristos: "I se aduceau bolnavi iar El îi vindeca pe toți." A înviat chiar și morți.
Sfânta Fecioară și-a amintit de încercarea Sfântului Iosif și de moartea sa. Dacă Preacurata nu vindeca pe toată lumea, Banneux atesta numeroase vindecări; gestul Său de impunere a mâinilor asupra Mariettei este o mărturie a realității evanghelice: "Ei vor impune mâinile asupra bolnavilor iar aceștia se vor vindeca." Părintele Emiliano Tardif, care practica ministerul vindecării, spunea că "dacă s-ar scoate din Evanghelie semnele și vindecările Lui Cristos, n-ar mai rămâne decât câteva pagini." Astăzi lumea este plină de bolnavi, de boli noi care imploră mila în fața Stăpânului vieții. Fără a mai vorbi de bolile psihologice, morale și spirituale. Bolnavii sunt alinați prin milostivirea Sa, prin caritatea oamenilor, sfințirea personalului din sănătate, rugăciunile celor apropiați și ale credincioșilor. Ei sunt în centrul co-mântuirii și foarte prețiosi în ochii Lui Dumnezeu.
Toate acestea ne conduc la a doua caracteristică a aparițiilor de la Banneux, un mesaj profund uman și evanghelic: surâsurile și tandrețea Sfintei Fecioare, mila Sa pentru săracii și bolnavii popoarelor, totul ne amintește Evanghelia Fericirilor: "Fericiți cei săraci, cei care suferă, cei blânzi și smeriți cu inima..., căci a lor este împărăția cerurilor." De aceea aceste apariții sunt atât de liniștitoare și reconfortante. Și apoi, prin izvor și chemarea la rugăciune, totul este centrat asupra Lui Cristos.
A treia învățătură se referă la viața în Dumnezeu: Maria cere capelă, rugăciunea (sacrificiul este inclus în ofranda bolii), credința.
"Micuța capelă" ne repetă că pentru a trăi din Isus, a fi alinați în El, a găsi în El adevărata bogăție, trebuie să trăim o viață euharistică. Capela este o constantă a aparițiilor.
"Rugați-vă mult": Oamenii din acea epoca nu știau ce oroare îi aștepta peste puțină vreme, teribilul conflict din perioada 1939-1945. Trebuia, într-adevăr, să fie reaminitită necesitatea dialogului cu Dumnezeu, de la mulțumire și laudă până la implorare. Nu este nicio apariție în care Sfânta Fecioară să nu cheme la rugăciune constantă și fierbinte. Rozariul de pe brațul Său este semnul.
Credința se determină la trei nivele. Maria spune mai întâi: "credeți în Mine": este un apel la încredere, pentru a ne încrede în maternitatea Sa, în Inima Sa neprihănită. Este primul stadiu, uman, al credinței în Dumnezeu, care este Dumnezeiasca, virtutea teologală a credinței.
Ea spune apoi: "Eu sunt Mama Mântuitorului...", reafirmând maternitatea Sa de mântuire; noi suntem cu toții salvați în Cristos, Maria prima, prin anticiparea morții Fiului Său. Trebuie să credem în aceasta pentru a fi mântuiți, să credem că Maica Domnului este Co-Răscumpărătoarea noastră. Primii noștri părinți, Adam și Eva, au pierdut totul; noul Adam și noua Evă au salvat totul împreună.
Sfânta Fecioară spune, în sfârșit: "Eu sunt Mama Lui Dumnezeu". Reafirmă dogma virginității Sale perpetue ("Eu sunt Fecioara săracilor"), Ea afirmă totodată maternitatea Sa Dumnezeiască, Ea este Theotokos a Conciliului de la Efes. Sunt astfel reamintite transcendența, sublima demnitate a Neprihănitei. Este culmea mariofaniei de la Banneux.
Aparițiile au fost recunoscute de episcopul locului, Mons. L.J. Kerkhofs, la 22 august 1949, în același an ca la Beauraing. Dar pelerinajele nu au așteptat această dată pentru a se organiza. Pe lângă capela inițiala (1933), s-a construit un întreg complex ce primește pelerinii, cu instalații speciale pentru bolnavi.
Mariette Beco s-a căsătorit, a avut mai mulți copii; ea a trăit retrasă, nu departe de Banneux, în discreția cea mai mare. A plecat la Domnul în decembrie 2011.
Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea a putut să o întâlnească în sacristia Sanctuarului. El s-a aplecat asupra izvorului spunând: "Săracii de azi sunt la ei acasă la Banneux. Ei vin să caute aici întărire, curaj, speranță, unire cu Dumnezeu în încercările lor. Să ne rugăm Aceleia care, întotdeauna și pretutindeni, în Biserică, reflectă chipul Milostivirii Lui Dumnezeu. Dorim să ne regenerăm aici spiritual, redescoperind sensul adevărului mesianic conținut în Fericirile Lui Cristos."
