Atacul satanic care otrăvește inima noastră și adorația noastră
Pr. Robert McTeigue, SJ
„Dacă nu vrei să participi la Liturghie, de ce ai vrea să ajungi în Rai?” Nu e o întrebarea oarecare, punctează la rădăcina profundă a binelui spiritual.
În prima și a doua parte am văzut cum Satana se folosește de slăbiciunile și rănile noastre pentru a ne face să ne obișnuim cu păcatele săvârșite și să le îmbrățișăm. Prin „tactica lui Cain”, Satana fură chemarea și bucuria noastră cea mai mare: adorarea demnă a lui Dumnezeu.
În cap. 4 din Cartea Facerii, Cain și Abel oferă o jertă lui Dumnezeu. Jertfa lui Abel este acceptată, în timp ce a lui Cain nu. Cain refuză să primească îndreptarea divină, și, plin de ură, își ucide fratele, pe Abel.
Care e morala? Refuzând îndreptarea divină, respingând chemarea de-a oferi adorarea potrivită Domnului, sufletul nostru este otrăvit. Probabil nu suntem înclinați la fratricid precum Cain, însă în timpurile noastre tactica lui Cain lucrează foarte subtil.
”Facă-se voia MEA!”, stă la baza păcatului lui Cain din momentul jertfei. El refuză să învețe datoria și bucuria demnă a adorației. Noi cum suntem, diferiți de el?
Imediat după ce am fost hirotonit, cineva mi-a zis: „Ești nou, deci nu știi că în timp vei tăia și vei adăuga în Liturghie unele lucruri, ca să o faci a ta”. Fiind un preot ”nou”, i-am amintit că înainte de hirotonire m-au pus să jur că nu voi ”personaliza” Liturghia. Am jurat să ofer rugăciunea publică a Bisericii în baza dispozițiilor Bisericii fondate de Cristos. Liturghia, dacă aș fi ”personalizat-o” , nu ar mai fi fost Liturghie. Ar fi fost rugăciunea mea privată făcută public, deghizată în Liturghie. Nu e ceea ce merită Dumnezeu, nici ceea ce lumea are nevoie.
Exemplul lui Cain ne învață de ce nu stăm în fața Altarului zicând ”Facă-se voia MEA!” E altceva: strategia satanică a lui Cain ne-ar face să gândim adorarea noastră de tip ”seria B”. Ne-ar face să ne gândim la predici modeste, melodii banale, biserici urâte și ritual neîngrijit. Ne-ar face să insistăm obsesiv pe necesitatea coborâri nivelului ca să fie accesibil tuturor.
Vorbim de Euharistie ca „Izvor și culme a vieții creștine”, dar când suntem ”infectați” de strategia lui Cain tinerii noștri nu ne cred, deoarece noi nu credem în noi înșine. Dacă am crede cu adevărat că Euharistia este izvor și culme a vieții creștine nu am compromite ritualurile și nu ne-am complace într-o adorație apatică. Am adora știind că destinul lumii și starea sufletului nostru depind de aceasta. Sfântul Bernard de Clairvaux zicea: „Vei obține mult mai mult de la o singură Liturghie decât de ai da săracilor toate bunurile tale și ai face pelerinaje la toate locurile sfinte ale creștinismului”. Cum ar fi dimineața noastră de duminică dacă am crede cu adevărat? Și cum ar fi viața noastră?
Ioan Maria Vianney, care se îmbrăca sărăcăcios, dormea pe podea și se hrănea cu cartofi, atunci când era vorba de obiectele pe care le folosea la Liturghie mereu căuta ce era mai frumos. Ce mare diferență comparativ cu spiritul lui Cain!
E momentul să lăsăm ca lumina să pătrundă în sufletele noastre. Strategia lui Cain a întunecat sufletele noastre? Ne-a furat bucuria adorării? Ne-a făcut insensibili la apelul lui Isus de-a ne uni cu El în Sacrificiul Său Sfânt? Ne-a făcut să insităm pe voința noastră și nu asupra poruncilor lui Cristos?
Mons. Fulton Sheen ne arată calea pe care să o urmăm: „Imaginați-vă pe Cristos Marele Preot lăsând sacristia din Cer pentru altarul Calvarului. A îmbrăcat deja ”hainele” naturii umane, haina preoției, stiharul Crucii. Calvarul este Catedrala Sa; stânca Calvarului este altarul; soarele care devine roșu este lumina sactuarului; Maria și Ioan sunt altarele laterale vii; Ostia este Trupul Său; vinul este Sângele Său. Se arată ca Preot, și, totuși, e și Victimă. Liturghia Sa începe”. Dacă am avea înscrisă în inima noastră această viziune înainte, în timpul și după fiecare Liturghie, strategia satanică a lui Cain nu ar avea putere asupra noastră. Să căutăm mereu slava Domnului oferită nouă în Liturghie, căci aceasta ne asigură Paradisul. Să renunțăm la spiritul lui Cain și să oferim Domnului adorația pe care o merită.
Traducere: AMR
Citește și:
