Șase pași ai ispitei pe care nici Adam, nici Eva, nici tu, nici eu nu-i avem clari
De Silvana Ramos
Răul. Care este izvorul răului? Pentru unii răspunsul este simplu: izvorul răului este diavolul. Pentru alții răspunsul se concentrează pe ființa umană: suntem din natură răi. Carnea noastră este cea care ne face să păcătuim? Dacă ne gândim un pic, ar fi o eroare să zicem că natura noastră, aceeași în care s-a întrupat Fiul lui Dumnezeu, e rea. Nu se poate să fie așa. Tomas Spildlik ne zice că „ar fi greșit să ne gândim că trupul nostru (....) ar avea ceva negativ. Trupul lui Cristos este sfânt și suntem chemați să sfințim corpul nostru în uniune cu El”.
Este păcatul pe care-l comitem liberi cel care aduce răul în lume. Realitatea sursei răului este încă un mister. De multe ori ispita vine de la diavol, alte ori suntem noi cei care alegem liberi să ne îndepărtăm de Dumnezeu.
Ceea ce este cert este că păcatul e direct legat de cum ne folosim libertatea.
Lucrul interesant este că la fel cum suntem capabil să cădem în păcat, în același fel suntem dotați cu instrumentele necesare să ne eliberăm. Pentru a ne elibera de ceva, însă, trebuie mai întâi să ne dăm seama că am fost înșelați și în ce mod am fost înșelați. Acest lucru de multe ori nu este chiar așa de evident.
Cum lucrează păcatul?
„Fiecare din noi administrăm un paradis. Este sufletul creat de Dumnezeu într-o stare de pace. Și fiecare din noi trăiește experiența șarpelui care penetrează sufletul nostru și ne seduce” – Tomas Spildlik
Pentru a răspunde e nevoie să analizăm istoria primului păcat, acela făcut de Adam și Eva. Șarpele intră în paradis, și prin jocurile lui, prin minciuni și seducție o convinge pe Eva. Șarpele o cunoștea pe Eva, la fel și diavolul, viclean cum e, ne cunoaște pe noi. Știe (bănuiește) la ce gândim și care sunt slăbiciunile noastre. Trebuie să le cunoaștem și noi.
Mecanismul păcatului
„Un gând care după o lungă conversație s-a așezat în suflet nu va pleca ușor” – Tomas Spildlik
Eva continuă să vorbească cu șarpele și încearcă să spună că fără acel fruct se simt bine, dar argumentația șarpelelui este puternică. Eva știe ceea ce nu trebuie să facă, și chiar dacă știe tot face. Lupta consistă în a rezista să facem răul. Putem să alegem să nu facem diferite lucruri chiar dacă le dorim. Din păcate, totuși, în acest caz Eva se lasă convinsă de ideea șarpelui. Vrea să fie ca Dumnezeu. Chiar știind că Dumnezeu nu vrea, ea încearcă fructul pomului. În această etapă este comis păcatul. Bătălia a fost pierdută. Alegem liberi să săvârșim răul pe care nu-l vrem și pierdem paradisul.
„Cine cedează în fața răului de cele mai multe ori își slăbește caracterul său. Din această cauză se naște o constantă înclinație spre rău care crescând slăbește rezistența”. - Tomas Spildlik
Eva cedează în fața dorinței de a gusta din fructul interzis și devine sclava decizie sale. A pierdut paradisul pentru că nu a reușit să evite să încerce acel fruct care o atrăgea așa de mult. Aceasta este etapa finală și tragică. În același fel, și noi cădem deseori, până acolo încât ne este din ce în ce mai dificil să ne ridicăm după fiecare cădere.
Traducere: AMR