Tactica satanică care profită de pasivitatea, slăbiciunea și rușinea noastră
Pr. Robert McTeigue, SJ
„Căci n-a fost încă nimeni ca Ahab, care să se încumete a săvârși fapte urâte înaintea ochilor Domnului, la care l-a împins Izabela soția sa”. (1 Reg 21,25)
În prima Carte a Regilor citim că Ahab era regele Israelului, chemat să fie un protector drept al poporului și a Națiunii lăsate în grija lui. Din nefericire nu s-a ridicat la pretențiile acestei demnități, iar poporul a suferit. Un adevărat rege e un războinic înțelept care oferă poporului său protecție și clarviziune. Fără protecție cei vulnerabili suferă.
Cum ne influențează pe noi toate acestea? Trăim într-o epocă a democrației, nu a monarhiei. Toți creștinii sunt chemați să facă ceea ce Ahab nu a reușit: toți sunt chemați să apere lumea și adevărurile încredințate lor de Dumnezeu; toți sunt chemați să asculte când profetul lui Dumnezeu vorbește; toți sunt chemați să se împotrivească răului, care încearcă să seducă și să-și facă auzite cererile lui.
Ezitant, pasiv, slab – Ahab nu acționează când ar trebui, iar Israelul suferă. Când ezităm să acționăm, lumea ce se află în grija noastră plătește un mare preț.
Ahab era nu doar pasiv, ci și egoist, ezitant, invidios și viclean. Când nu reaușea să facă cum dorea, la fel unui copil, refuza să mănânce și rămânea în pat cu fața la perete (1 Re 21,4). Dar Ahab era și isteț. Știa că pasivitatea și egoismul său creau un ambient perfect soției sale Izabela – o manipulatoare de primă clasă, seducătoare și calculată. Cuplul lor era format în infern. El a renunțat la propria moralitate și autoritate, ea i-a luat puterea și prerogativele, și amândoi au obținut ceea ce au vrut. El a avut ceea ce nu reușea să câștige, ea ceea ce nu merita. Oriunde lucrează o Izabela, există un Ahab care-i permite. Amintiți-vă: renunțarea la autoritatea dată de Dumnezeu (cazul lui Ahab) e păcătoasă, la fel și însușirea autorității altuia (cazul Izabelei).
Care e morala? Ce putem învăța despre strategiile Satanei studiind pasivitatea lui Ahab și agresiunea distructivă a Izabelei?
Stilul lui Ahab își are originea în grădina Edenului. Acolo Adam a renunțat la autoritatea pe care Dumnezeu i-a dat-o, a eșuat în lupta cu răul, punând vina pe Eva, soția lui (Facere 3,12). Nu a acționat în baza a ce era el și nici ce e ”patronul” său. În primul caz nu a acceptat rolul său de administrator al creației și soț al Evei, în al doilea caz nu a trăit în conformitate cu identitatea sa de ”coroană” a creației, făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. A gândit mai degrabă ca un orfan, nu ca fiu și moștenitor, a crezut minciunile șarpelui că Dumnezeu nu a păstrat ceva mai bun pentru el. Necrezând în iubirea lui Dumnezeu și temându-se de un conflict cu Eva, a ales calea cea mai simplă: a capitulat în fața ei și a încercat să se ascundă de Dumnezeu. Toată creația a plătit prețul.
Strategia satanică a lui Ahab lucrează asupra celui care nu are clară conștiința propriei identități de fiu iubit și moștenitor al Tatălui ceresc. Nesigure, ezitante, pline de rușine, nedemne și descurajate, aceste suflete rănite așteaptă aprobarea umană și consolarea pământeană. Spiritul Izabelei individualizează cu precizie rănile unui spirit ca a lui Ahab, profitând de acestea.
Ce resurse are spiritul lui Ahab rănit? Cum putem ajuta persoanele pe care le iubim dar care suferă și se ascund? Putem să mijlocim pentru ele, desigur, dar spiritul rănit a lui Ahab trebuie să accepte persoana și promisiunile lui Cristos.
În Matei 4,1-11 vedem pe Isus combătându-l pe Satana, care ar fi vrut să-L facă să uite că este Fiul lui Dumnezeu. Satana dorea ca Isus să creadă că salvarea putea să vină doar renunțând la autoritatea dată de Dumnezeu în schimbul lucrurilor din această lume, dar Isus nu cedează. Îl dojenește pe Satana, și ispititorul se îndepărtează de El. Vestea cea bună a revelației creștine este că Isus împarte autoritatea și victoria dăruită de Dumnezeu cu noi. Ca și fii adoptivi ai lui Dumnezeu, ”dușmanul” nu are dreptul să ne asuprească. Refuzând să fim pasivi (ca Ahab) și să fim agresivi (ca Izabela), putem să afirmăm precum Isus identitatea noastră și autoritatea noastră ca moștenitori ai Împărăției divine. Să nu uităm niciodată!
Traducere: AMR
Citește și: Strategiile Satanei. Partea I: tactica Izabelei
