La 10 ianuarie 1869, la Cincu Mare, comitatul Făgăraș, s-a născut Valeriu Braniște, publicist și om politic român, membru de onoare al Academiei Române.
Tatăl său, Moise Braniște, provenea din satul Merghindeal aflat destul de aproape de Cincu Mare, județ Sibiu. Mama sa, Maria Braniște, născută Vlad, provenea din familia preotului greco-catolic, Pavel Vlad din Șialdorf, bunicul său fiind preotul greco-catolic, Pavel Lebu.
Tânărul Valeriu a urmat şcoala primară în satul natal, liceul la Braşov, apoi a absolvit gimnaziul la Sibiu şi a urmat facultatea de Filosofie de la Budapesta şi Viena. În perioada studenţiei a făcut parte din Societatea academică literară „Petru Maior”. Doctoratul în filosofie l-a obţinut în 1891 la Budapesta, cu o teză pe tema „Andrei Mureşanu”.
Valeriu Braniște, a urmărit încă din timpul formării sale intelectuale să devină redactor, aceasta poate și ca urmare a contactului său de timpuriu cu scrisul românesc, cât și ca urmare a unei discuții purtate cu marele cărturar George Barițiu, cunoscut de Valeriu Braniște încă din vremea Liceului pe care l-a urmat în Sibiu.
După terminarea studiilor a fost redactor la mai multe publicații ale vremii: Tribuna (Sibiu), Dreptatea (Timișoara), Drapelul (Lugoj). Între 1918-1920 a făcut parte din Consiliul Dirigent al Transilvaniei, cu sediul la Sibiu. A fost mai întâi (din 2 decembrie 1918) ministru fără portofoliu, iar din 1919 ministru al Instrucțiunii Publice din Transilvania și Banat, în locul lui Vasile Goldiș. Tot în 1919 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. După dizolvarea Consiliului Dirigent pe 4 aprilie 1920, se reîntoarce la Lugoj şi se dedică unui trai mai liniştit. Nu mai participă deloc la viaţa politică şi se preocupă mai mult de propria sănătate. Moare în propria casă la 1 ianuarie 1928.
În cartea „Valeriu Braniște. Un portret pentru educație”, totodată și cea mai completă biografie a marelui publicist și om politic, Daniela și Dragoș Curelea îl descriu pe Valeriu Braniște drept „un militant constant în favoarea națiunii române din Austro-Ungaria, manifestându-se prin scris și acțiune în toate cele trei provincii românești, Transilvania, Banat și Bucovina. A activat și a militat vreme de mai bine de trei decenii în sensul obținerii drepturilor politice, economice, sociale, culturale de către românii din cadrul statului bicefal. Istoriografia studiilor, articolelor, publicațiilor, memorialisticii despre Valeriu Braniște se înscrie în sfera mult mai atotcuprinzătoare a studierii și a înțelegerii momentului și a personalităților Marii Uniri din 1918”.
ACC
