Misiunea lui Ioan Botezătorul se încheie. Întemnițat de către Irod și omorât la cererea Irodiadei, Vocea lasă loc Cuvântului, Înaintemergătorul face spațiu Celui ce trebuie să vină, apa lasă loc Spiritului și Focului. De aceea în evanghelia de astăzi se vorbește despre lumină. O lumină prevestită în Vechiul Testament, așa cum vedem în proorocia lui Isaia, aducând aminte de două din cele 12 triburi ale poporului ales, Zabulon și Neftali. Dacă încercăm să căutăm printre numeroasele referințe scripturistice, găsim una care aruncă o lumină aparte asupra proorociei de astăzi. Este vorba de un episod din Cartea Judecătorilor, în care Ghedeon cheamă în ajutor triburile lui Zabulon și Neftali pentru a lupta împotriva Madianiților. Deși aceștia din urmă erau mulți “ca lăcustele” așa cum ne spune Sfânta Scriptură, Ghedeon și cei trei sute de oamenii ai lui reușesc să îi alunge. Cheia succesului lor este credința în Dumnezeu, ce le poruncește să înconjoare noaptea tabăra madianiților purtând torțe aprinse și făcând mare zgomot. Simbolic vorbind, lumina credinței alungă întunericul idolilor și poporul lui Israel se reîntoarce la dreapta credință.
Isus, lumina lumii, își începe predicarea într-un mod similar, în Galilea neamurilor, adică a păgânilor, a necredincioșilor. Fiul lui Dumnezeu nu alege Ierusalimul și nici Templul. Vine în lume și își începe misiunea între oamenii care au mai mare nevoie de ajutorul Lui. De aceea putem să-l invităm și să-l așteptăm fără frică și în Galileea sufletelor noastre, în zonele păgâne ale vieții noastre.
Dumnezeu cheamă oameni simpli și umili pentru a învinge. Lui Ghedeon îi spune să-și trimită mare parte din oameni acasă, pentru ca să fie limpede pentru toți că nu tăria arcului sau ascuțișul sabiei lor le aduce victoria. Fiul lui Dumnezeu va face la fel. Versetele imediat următoare evangheliei de astăzi redau momentul chemării ucenicilor: doisprezece oameni simpli, ce să ducă lumina Cuvântului în toate colțurile lumii, aprinzând un foc de credință menit să alunge întunericul din suflete. O turmă mică, a cărei putere nu stă în abilități diplomatice, nici în alianțe politice, nici în majorități, ci in iubirea și îndurarea lui Dumnezeu. O turmă mică din care facem parte și noi.
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Mt 4,12-17
Isus, auzind că Ioan a fost întemniţat, a plecat în Galileea. Şi părăsind Nazaretul, a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în hotarele lui Zabulon şi Neftali, ca să se împlinească ce s-a zis prin Isaia proorocul care zice: "Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit". De atunci a început Isus să propovăduiască şi să spună: Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor.
