"Așa zice Domnul: Glas din Rama s-a auzit, plângere și tânguire și Jale: Rahela nu vrea să-și înceteze plânsul pentru copiii ei": din acest fragment luat din capitolul 31 al cărții profetului Ieremia s-a inspirat cateheza papei Francisc din cadrul primei audiențe generale din acest an, desfășurată în Aula Paul al VI-lea din Vatican.
Pontiful a propus spre meditație figura unei femei "care ne vorbește despre speranță trăită în lacrimi", figură la care profetul Ieremia face referire adresându-se izraeliților aflați în exil pentru a-i consola, spunându-le "cuvinte pline de emoție și poezie": "Glas din Rama s-a auzit, plângere și tânguire și Jale: Rahela nu vrea să-și înceteze plânsul pentru copiii ei."
Papa Francisc: "În aceste versete, Ieremia prezintă figura unei femei din rândul poporului său, o mare matriarhă a tribului său, într-o realitate de durere și de plâns, însă împreună cu o perspectivă de viață neimaginată. Rahela, care în istorisirea din cartea Genezei moare la naștere, asumând acea moarte pentru ca fiul ei să trăiască, este reprezentată de profet ca fiind vie, la Rama, acolo unde se adunau deportații, plângând pentru fiii ei care – mergând în exil – sunt morți într-un anumit sens; fii care – așa cum spune ea – "nu mai există, au dispărut pentru totdeauna."
"De aceea Rahela nu vrea să fie consolată", explică pontiful, acest refuz exprimând "profunzimea suferinței și amărăciunea lacrimilor ei", "în fața tragediei pierderii fiilor, o mamă neputând accepta cuvinte sau gesturi de consolare, care rămân întotdeauna nepotrivite și niciodată în măsură să aline suferința provocată de o rană care nu poate și nu vrea să se vindece", o astfel de durere fiind proporțională cu iubirea unei mame pentru propriul copil.
Papa Francisc: "Orice mamă știe aceasta, și azi fiind numeroase mamele care plâng, care nu se resemnează pentru pierderea unui fiu, fiind inconsolabile în fața unei morți imposibil de acceptat. Rahela închide în sine durerea tuturor mamelor din lume, din toate timpurile, și lacrimile fiecărei ființe omenești care plânge în urma unor pierderi ireparabile".
Sfântul Părinte a explicat totodată că refuzul Rahelei care nu vrea să fie consolată ne învață că ne este cerut acest tip de sensibilitate când ne aflăm față în față cu durerea celuilalt. "Pentru a vorbi de speranță celui care este disperat trebuie să împărtășim disperarea lui; pentru a șterge o lacrimă de pe chipul cuiva care suferă trebuie să ne unim lacrimile cu plânsul lui. Doar astfel cuvintele noastre pot fi realmente în măsură să aducă puțină speranță", a spus Sfântul Părinte în cateheza primei audiențe generale din 2017, dedicată și de această dată speranței creștine.
Pontiful a amintit că fragmentul biblic dedicat Rahelei, din cartea profetului Ieremia, a fost reluat de evanghelistul Matei și aplicat relatării despre asasinarea pruncilor nevinovați (cfr Mt 2, 16-18), text care ne vorbește despre tragedia uciderii ființelor omenești lipsite de apărare, despre oroarea puterii care disprețuiește și ucide viața.
"Copiii din Betleem au murit pentru Isus. Și, El, Mielul nevinovat, va muri apoi, la rândul său, pentru noi toți. Fiul lui Dumnezeu a pătruns în suferința oamenilor (…), împărtășind-o și acceptând moartea; [de aceea] Cuvântul său este în mod definitiv un cuvânt de consolare, pentru că se ivește din vărsarea lacrimilor. Și, pe cruce, va fi El, Fiul muribund, cel care a dat mamei sale o nouă formă de fertilitate, încredințându-i-l pe discipolul Ioan și făcând-o să fie mamă a poporului credincios. Moartea este învinsă, împlinindu-se astfel profeția lui Ieremia. Și lacrimile Fecioarei Maria, asemenea lacrimilor Rahelei, au generat speranță și viață nouă".
Primiți acum binecuvântarea papei Francisc de la finalul audienței generale de miercuri, 4 ianuarie, prima din anul 2017, a cărei cateheză a fost dedicată și de această dată speranței creștine.
RV/AM
