Început de an, început de evanghelie, începutul pregătirii sărbătorii Botezului Domnului, sărbătoarea Tăierii împrejur a Domnului Nostru Isus Cristos, cinstirea Sfântului Vasile cel Mare: iată bogăția spirituală a zilei de astăzi! Totul ar putea fi o paradigmă a vieții, fiindcă fiecare clipă a existenței noastre este un nou început, fiind momentul unic, irepetabil în care Dumnezeu suflă asupra noastră într-o manieră nouă, creând noi și noi frumuseți spirituale. Evanghelia reîncepe în sufletul nostru ori de câte ori citindu-o, o trăim. Și poate începe cu adevărat doar în momentul în care pe urmele Maicii Sfinte, ascultându-o răspundem și noi: “fie mie după cuvântul Tău”. Atunci Vestea cea Bună prinde viață cu adevărat și putem rosti fără teama de a greși: “Începutul Evangheliei lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu”.
Sărbătoarea de astăzi reprezintă momentul prin care Întruparea Fiului lui Dumnezeu își urmează cursul firesc. Născut și primit într-o familie, Mântuitorul intră astăzi, prin tăierea împrejur, într-un popor, supunându-se datinilor și legilor. Peste câteva zile vom contempla intrarea lui Isus nu doar într-o familie, nu doar într-un popor, ci în rând cu toți oamenii, fiind la fel ca ceilalți cufundat în apa Iordanului, menită să curețe păcatele. El se va afunda nu pentru a se purifica, ci pentru a lua asupra lui povara noastră, murdăria noastră, gestul lui Ioan Botezătorul devenind semn, prin apa ce va deveni Spirit și foc, prin moartea ce va deveni izvor de înviere pentru noi toți.
Ioan este Înainte-mergătorul. La fel suntem datori să fim și noi pentru semenii noștri. Nu suntem miri și nu suntem mântuitori. Putem însă pregăti calea Domnului în suflete, pășind pe urmele Botezătorului: hrănindu-ne cu mierea vieții, adică doar cu ceea ce este mai bun și mai pur în ea; înveșmântându-ne cu haina ascezei și cu brâul înfrânării; distrugând lăcustele ce pun în pericol roadele spirituale.
Deși fragili, precum trestii legănate de vânt, suntem chemați să devenim început de Evanghelie și voci ce anunță Vestea cea Bună în pustiul acestei lumi.
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Mc 1,1-8
Începutul Evangheliei lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, precum este scris în proorocul Isaia: "Iată Eu trimit îngerul Meu înaintea feţei Tale, care va pregăti calea Ta. Glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui". Ioan boteza în pustie, propovăduind botezul pocăinţei întru iertarea păcatelor. Şi ieşeau la el tot ţinutul Iudeii şi toţi cei din Ierusalim şi se botezau de către el, în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele. Şi Ioan era îmbrăcat în haină de păr de cămilă, avea cingătoare de piele împrejurul mijlocului şi mânca lăcuste şi miere sălbatică. Şi propovăduia, zicând: vine în urma mea Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă, să-I dezleg cureaua încălţămintelor. Eu v-am botezat pe voi cu apă, El însă vă va boteza cu Spiritul Sfânt.
