Astăzi se împlinesc 42 de ani de la trecerea la cele veșnice a lui Coriolan Nicolae Sabǎu, fost protopop român unit de București și Turda, deținut politic, mărturisitor al credinței în închisorile comuniste și unul din preoții activi ai Bisericii Române Unite în perioada de clandestinitate.
Descendent al Familiei Rațiu de Noșlac din Turda, atestată în Transilvania la începutul secolului al XIV-lea și reînnobilată în anul 1625 de către principele Gabriel Bethlen.
Coriolan Sabău s-a născut la 30 octombrie 1897 în Turda, fiind fiul lui Nicolae și Valeria (născută Fodoreanu) Sabǎu. Bunica dinspre mamă, Maria, născută Rațiu, a fost sora mai mare a Protopopului Nicolae Portos Rațiu din Turda. A urmat cursurile Liceului German din Bistrița. După ce și-a încheiat studiile la Blaj și la Colegiul Urban Pontifical „De Propaganda Fide” din Roma, unde a obținut doctoratul în teologie și filosofie și a fost hirotonit preot, Coriolan Sabău a revenit în țară activând în anul 1927 ca preot stagiar în București și apoi preot misionar în satele din Secuime.
În 1933, după moartea protopopului Nicolae Rațiu de la Biserica Rățeștilor din Turda, Coriolan Sabău a slujit ca preot paroh în acest lăcaș împreună cu preotul profesor Vasile Cerghizan.
În perioada 1945-1947 Coriolan Sabău a fost protopop la Biserica Sfântul Vasile cel Mare din București, după care a revenit la Turda.
În anul 1948 protopopul Sabău a refuzat trecerea la Biserica Ortodoxă Română, motiv pentru care a fost arestat și a ispășit aproape 17 ani de închisoare.
Biserica Rățeștilor din Turda cu Hramul Adormirea Maicii Domnului, ctitorită de familia Rațiu, a fost slujitǎ de preoți apartinând acestei familii, conform actului de ctitorie, tradiție care s-a păstrat până în 1948, când Biserica Română Unită cu Roma a fost scoasă în afara legii de autoritățile comuniste. Biserica Rățeștilor din Turda a fost preluată de Biserica Ortodoxă Română, care nu a retrocedat-o până în prezent.
Dupa eliberarea din închisoare protopopul Coriolan Sabǎu a avut domiciliu forțat în satul natal com. Lupșa, jud. Alba de pe Râul Arieș, unde a trăit până a trecut la cele veșnice la 15 decembrie 1974.
În anii de domiciliu forțat protopopul Sabău a construit o capelă pe cheltuială proprie, în care a continuat să slujească și să primească credincioșii indiferent de confesiune, deși știa că este permanent urmărit de Securitate. Numele său este rostit cu respect și acum de către cei care l-au cunoscut.
Alături de alți membri ai familiei Rațiu care au fost exterminați sau au suferit persecuții în perioada comunistă, este considerat un erou. A fost înmormântat în cimitirul bisericii parohiale din Lupșa.
