De pr. Robert Micteigue
„Voi fii sunteți ai nobilei semințe și nu născuți spre trai de dobitoc, ci-onoare să cătați și cunoștințe!” (Dante, Infernul, Cântul 26 ). Viața Spirituală e o bătălie constantă care ne amintește de unde venim și unde ne îndreptăm.
Strategiile Satanei se învârt în jurul refuzului: de a accepta autoritatea legitimă (strategia Izabelei), de a exercita autoritatea legitimă (strategia lui Ahab) și de a adora în mod demn (strategia lui Cain). Toate trei strategiile satanice au baza într-un fel de furt de identitate – toate fură creștinilor identitatea lor de fii și fiice adoptivi ai lui Dumnezeu, moștenitorii Împărăției Sale. Dorința Satanei e să ne inducă ideea că suntem niște orfani aruncați într-o lume ostilă, și că el, Satana, înțelege durerile noastre, friciile noastre și aspirațiile noastre, și că putem face un pact cu el ca să obținem ceea ce merităm.
Isus ne-a avertizat că vom fi mereu atacați (Lc. 22,31), dar Tatăl nostru Ceresc nu ne-a lăsat fără apărare. Pentru fiecare dintre cele trei strategii satanice descrise, Dumnezeu a oferit o armă sacră, un remediu divin ca să rezistăm operei Satanei.
Izabela, citim în Cartea I a Regilor, este păgâna seducătoare căsătorită cu Ahab, regele incapabil a Israelului. Ea reușește să stabilească cultul diabolic a lui Baal în Israel. Arma lui Dumnezeu contra ei este marele profet, Ilie.
Izabela reprezintă neascultarea cuvântului lui Dumenzeu proclamat. Părintele Richard John Neuhaus zicea că „unicul remediu contra neascultării este ascultarea”. Ilie reprezintă acel tip de ascultare. A primit cuvântul lui Dumnezeu și l-a transmis mai departe, după cum Dumnezeu i-a poruncit să facă, chiar cu riscuri mari. Nu a rămas tăcut și nici nu a trecut cu vederea răul făcut Israelului de idolatria promovată de Izabela.
Provocarea pentru noi astăzi constă în lucrarea profetului, cum e arătată prin Ilie, ce contrazice falsa pace cu care încercăm să ne consolăm în timp ce raționăm neascultarea noastră. Primind Cuvântul lui Dumnezeu, Ilie era ”critic”, era totul în afara de ”inclusiv”. Chemarea la sfânta ascultare, prefigurată în profeți și arătată de Ilie, a fost desăvârșită de Cristos.
Satana a încercat de multe ori să-L devieze pe Isus de la cruce. A încercat să-i propună o ”afacere” mai bună decât să se supună voinței Tatălui Ceresc. Cu alte cuvinte, Satana a încercat să fure identitatea lui Isus, să-L facă să uite că era un fiu. Sigur de identitatea Sa ca fiu iubit și unic al Tatălui nostru Ceresc, Isus, care este Cuvântul lui Dumnezeu, s-a supus voinței Tatălui Său și a acceptat crucea ca instrument al salvării noastre.
Ascultarea triunfătoare și fructuasă a lui Isus este imortalizată în gloriosul imn din epistola Sfântului Pavel către Filipeni (Filip. 2,6-1): „Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o știrbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, Ci S-a deșertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, și la înfățișare aflându-Se ca un om S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-se până la moarte, și încă moarte pe cruce. Pentru aceea, și Dumnezeu L-a preaînălțat și I-a dăruit Lui nume, care este mai presus de orice nume; Ca întru numele lui Isus tot genunchiul să se plece, al celor cerești și al celor pământești și al celor de dedesubt. Și să mărturisească toată limba că Domn este Isus Cristos, întru mărirea lui Dumnezeu- Tatăl”.
Care e arma sfântă a profeției, și cum trebuie să fie folosită contra strategiilor satanice a Izabelei? În esența sa, profeția este o ascultare și o acțiune imediată în baza cuvântului lui Dumenzeu din partea celui care se abandonează complet voinței, înțelepciunii și bunătății Părintelui nostru Ceresc. Este disponibilitatea care evaluează – și apoi laudă sau denunță – tot ceea ce găsim la lumina Cuvântului pe care Dumnezeu ni l-a adresat.
Profeția nu negociază cu idolatria sau cu neascultarea. Nu dă promisiunile lui Dumnezeu pe seducțiile lumii și pe minciunile Satanei. Nu permite să fie furat ceea ce este dăruit doar de Dumnezeu.
Postul Crăciunului este o perioadă de har special pentru aprofundarea cuvintelor profeților biblici și pentru amintirea fidelității lui Dumenzeu față de promisiunile Sale. Este un moment bun să medităm la identitatea noastră de fii și fiice ai lui Dumnezeu. Este o perioadă în care să decidem definitivarea călătoriei noastre spre unica și adevărata noastră casă – inima Tatălui nostru -, unde este deja pregătit un banchet pentru noi. În acest Post, să ne eliberăm de tot ceea ce ne împiedică să realizăm această călătorie.
Traducere: AMR
