«În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: "Ce părere aveţi? Dacă un om are o sută de oi şi se rătăceşte una dintre ele, oare nu le lasă pe cele nouăzeci şi nouă pe munte şi se duce să o caute pe cea rătăcită? Şi, dacă se întâmplă să o găsească, adevăr vă spun că se bucură pentru ea mai mult decât pentru cele nouăzeci şi nouă, care nu se rătăciseră. Aceasta este voinţa Tatălui vostru care este în ceruri: să nu se piardă niciunul dintre aceştia mici.» (Mt 18, 12-14)
Din acest fragment, luat din Evanghelia după sfântul Matei, capitolul 18, s-a inspirat omilia papei Francisc de la Sfânta Liturghie celebrată marți dimineață, în capela Casei Sfânta Marta, din Vatican.
Pontiful a trasat un portret al oii rătăcite, luând ca model figura lui Iuda, din Evanghelie, cârcotaș, mereu nemulțumit și desprins de ceilalți apostoli:
Papa Francisc: «În Evanghelie, oaia rătăcită în sensul cel mai deplin al cuvântului este reprezentată de Iuda: un om care avea mereu amărăciune în suflet, care avea întotdeauna ceva de criticat în privința celorlalți și se izola de restul apostolilor. Nu cunoștea bucuria ivită din trăirea laolaltă cu ceilalți. Și, asemenea unei oi nemulțumite care fuge de restul turmei, la fel fugea și Iuda de ceilalți, ca un hoț, considerându-i pe ceilalți lascivi… Însă, [n.n. astfel de oi rătăcite] fug mereu din cauza întunericului din inimile lor care le separă de restul turmei și le face să ducă o viață dublă, așa cum se întâmplă cu mulți creștini, printre care se află – am putea spune – și preoți, episcopi… Iar Iuda era un "episcop", era unul dintre primii "episcopi". Era oaia rătăcită. Sărmanul! Așa îl numea părintele Mazzolari într-o predică foarte frumoasă, în care spunea: "Frate Iuda, ce se întâmplă în inima ta?" Trebuie să le înțelegem pe oile rătăcite, pentru că și noi avem mereu ceva, cine mai puțin, cine mai mult, din comportamentul oii rătăcite.»
Pontiful a insistat asupra bunătății Domnului,exprimată în Biblie de cuvintele "Domnul este bun", cu referință la iubirea nemărginită a lui Dumnezeu care lucrează în inimile oamenilor pentru a le schimba, pentru a le face să accepte mângâierea Domnului, astfel încât să nu cadă în disperare, precum Iuda, care ajunge să se spânzure. Sfântul Părinte ne amintește că îndurarea divină este esența doctrinei creștine:
Papa Francisc: «Cine nu cunoaște mângâierea Domnului, nu cunoaște doctrina creștină! Cine nu se lasă mângâiat de Domnul este pierdut. Mângâierea Domnului: aceasta este vestea cea bună, aceasta este sincera bucuria din inimă pe care ne-o dorim. Căutăm bucuria și consolarea venirii Domnului cu puterea sa manifestată prin mângâiere; căutăm bucuria și consolarea venirii Domnului pentru a ne salva, așa cum face Păstorul cel Bun cu oaia rătăcită. Fie ca Domnul să ne dea harul de a aștepta Crăciunul cu rănile noastre, cu păcatele noastre, fiind totodată sincer recunoscători pentru venirea Domnului cu puterea bunătății și a consolării ivite în inima sa într-atât de bună încât și-a dat viața pentru noi. »
RV/AM
