Este frumos să aducem mulțumiri Domnului
Și să cântăm numelui Tău, Preaînalte,
Să vestim dimineaţa dragostea Ta
Și statornicia Ta toată noaptea,
Cu cele zece strune și cu harpa
Cu cântece din alăută.
Pentru că mă veselești cu minunățiile Tale, Doamne,
Tresalt de bucurie pentru lucrarea mâinilor Tale.
Cât sunt de mărețe lucrările Tale, Doamne,
Cât sunt de profunde gândurile Tale!
Omul nesăbuit nu le cunoaşte
Și cel necugetat nu le înțelege:
Dacă răsar păcătoşii ca iarba
Și dacă înfloresc toți răufăcătorii
Este doar pentru prăbușirea lor veșnică,
Însă Tu, Doamne, ești cel desăvârșit pentru totdeauna!
Iată, vrăjmaşii Tăi, Doamne,
Vrăjmașii Tăi, iată, vor pieri,
Vor fi risipiți toți făcătorii de rele.
Tu îmi dai puterea zimbrului,
Și asupra mea torni ulei strălucitor.
Ochii mei vor disprețui pe vrăjmaşii mei
Și, despre cei ce mă asaltă,
Urechile mele vor auzi nenorociri.
Dreptul ca palmierul va înflori
Și ca cedrul Libanului va crește;
Plantați în casa Domnului,
Vor înflori în curţile Dumnezeului nostru.
La bătrâneţe vor mai da roade,
Vor fi verzi și viguroși,
Ca să vestească cât de drept este Domnul, stânca mea:
În El nu este răutate.
Să vestim dimineaţa dragostea Ta și statornicia Ta toată noaptea Sfântul Ciril al Alexandriei ne spune că cele două versuri nu trebuie privite separat și lauda adusă lui Dumnezeu nu se împarte în funcție de momentele zilei. Trebuie să înțelegem că dragostea și statornicia lui Dumnezeu trebuie vestite zi și noapte.
Cât sunt de profunde gândurile Tale! Sfântul Augustin interpretează acest verset spunând că: „Niciun ocean nu este atât de adânc ca acest mister: cei rău se bucură și cei buni suferă. Aici eșuează orice om necredincios. Vrei să depășești această prăpastie întreg? Ține-te de crucea lui Cristos: el însuși a ales să sufere pe pământ … Vei spune: Dumnezeu e răbdător pentru că e veșnic, însă eu nu sunt! Lipește-ți inima de veșnicia lui Dumnezeu … E ca un om care are doi copii: unul săvârșește răutăți și tatăl nu-i spune nimic; celălalt imediat ce face o mișcare este apostrofat. Oare de ce tatăl e permesiv cu unul și pe celălalt îl pedepsește, dacă nu are un plan pentru ei? Se comportă astfel pentru că a hotărât să păstreze moștenirea pentru cel care îl pedepsește și să-l dezmoștenească pe cel ce îl lasă în drumul lui”.
