Fecioara Sfântului Scapular. Maica Sfântă a Muntelui Carmel

Sărbătoarea Sfintei Fecioare a Muntelui Carmel este una din devoţiunile cele mai vechi şi mai iubite de către creştini, fiind legată de istoria şi de valorile spirituale ale Ordinului Fecioarei Maria de pe Muntele Carmel. În calendarul Bisericii Catolice de tradiţie latină, acest praznic se sărbătoreşte pe 16 iulie, în amintirea apariţiei din 16 iulie 1251, când Preasfânta Născătoare s-a arătat Sf. Simon Stock, în acea vreme prior general al ordinului carmelitan, încredinţându-i un scapular (din limba latină “scapula = spate”), confecţionat din stofă, descoperindu-i, totodată, numeroase haruri pentru cei care îl poartă cu credinţă şi cu încredere. Îndeosebi, Fecioara Maria i-a descoperit Sf. Simon Stock că “cel ce va muri, purtând acest sfânt scapular, nu va suferi focul veşnic al iadului; este un semn de mântuire, de scăpare din faţa primejdiilor, legământ de pace pentru veşnicie”.

Această Mare Făgăduinţă, potrivit descoperirilor făcute Sf. Simon Stock statorniceşte şi faptul că cel care va purta Scapular, nu doar că va fi mântuit de pedeapsa veşnică, ci va fi şi ferit în viaţă de primejdii.

Cele trei condiţii necesare pentru a dobândi această Făgăduinţă sunt: primirea Scapularului de la un preot împreună cu rugăciunea de consfinţire la Fecioara Maria; scapularul trebuie purtat zi şi noapte, fiind aşezat pe trup cu o parte care coboară pe piept, iar cealaltă pe spate; în momentul morţii, scapularul trebuie să fie purtat, pentru a se dobândi ceea ce Preasfânta Fecioară Maria a făgăduit. Tot de practicarea purtării Scapularului se leagă şi aşa-numitul „privilegiu sabatin”, şi anume propmisiunea Maicii Domnului de a fi de faţă în ceasul morţii acelor persoane care au purtat cu devoţiune Scapularul, şi de a le elibera cât mai repede din Purgator, îndeosebi în prima sâmbătă de după moarte.

Scapularul este confecţionat din lână, poate avea formă dreptunghiulară sau pătrată, având zugrăvită icoana Fecioarei Maria. Devoţiunea Sf. Scapular s-a răspândit foarte mult în secolul al XV-lea, mai ales datorită implicării arhiepiscopului de Bologna Prospero Lorenzo Lambertini (1675-1758), viitorul Papă Benedict al XVI-lea.

Această devoţiune a fost confirmată şi încurajată de toţi Papii, mai ales de fericitul Ioan Paul al II-lea, cel care avea să îl poarte până la trecerea sa în Casa Părintelui ceresc în anul 2005.

Traducerea: DCC

Sursa: totustuus.it