Corupția este o formă de blasfemie, limbajul din Babilon pentru care „nu este Dumnezeu”, ci doar „dumnezeul ban, dumnezeul bunăstare și dumnezeul exploatare”. Acestea sunt cuvintele papei Francisc la predica Sfintei Liturghii celebrată joi, 24 noiembrie 2016, în capela Casei Sfânta Marta din Vatican. Episcopul Romei a spus că în această ultimă săptămână a anului liturgic, Biserica ne îndeamnă să reflectăm la sfârșitul lumii și la sfârșitul nostru pământesc.
Vorbind despre lecturile zilei (Ap 18,1-2.21-23; 19,1-3.9a; Ps 99; Lc 21,20-28), Sfântul Părinte a observat că în textul din Apocalipsă se vorbește despre trei voci. Prima este strigătul îngerului: „A căzut Babilonul”, marele oraș, „cel care semăna corupție în inimile oamenilor” și care ne conducea „pe toți pe calea corupției”. „Corupția”, a subliniat pontiful, „este modul de a trăi în blasfemie; corupția este o formă de blasfemie”. Papa a remarcat că limbajul acestui Babilon, a acestei mondenități, este blasfemie, nu este Dumnezeu: este dumnezeul ban, dumnezeul bunăstare, dumnezeul exploatare”. Însă această mondenitate, care îi seduce pe mai marii pământului, va cădea.
Papa Francisc: „Dar aceasta va cădea, această civilizație va cădea și strigătul îngerului este un strigăt de victorie: 'A căzut', a căzut aceasta care înșela cu seducțiile sale. Și imperiul vanității, al orgoliului, va cădea, la fel cum a căzut Satana, va cădea”.
Urmașul lui Petru a remarcat că împotriva strigătului îngerului, care era un strigăt de victorie pentru „căderea acestei civilizații corupte”, se observă o altă voce puternică; este strigătul mulțimii care îi aduce laude lui Dumnezeu: „Mântuirea, gloria şi puterea sunt ale Dumnezeului nostru”.
Papa Francisc: „Este vocea puternică a adorării, a adorării poporului lui Dumnezeu care se mântuiește, dar și a poporului pe cale, care încă este pe pământ. Poporul lui Dumnezeu, păcătos, dar nu corupt: păcătos care știe să ceară iertare, păcătos care caută mântuirea lui Isus Cristos”.
Pontiful Roman a pus în lumină faptul că acest popor se bucură când vede sfârșitul și bucuria victoriei se transformă în adorație. Pentru creștini însă „nu este ușor să adore”. Papa a spus că „suntem bravi când cerem ceva în rugăciune”, însă rugăciunea de laudă „nu o facem atât de ușor”. Sfântul Părinte a spus că rugăciunea de laudă „trebuie să o învățăm de acum pentru a nu o învăța în grabă atunci când vom ajunge dincolo”.
Suveranul Pontif a observat că cea de-a treia rugăciune este o susurare. Îngerul spune: „Fericiţi cei chemaţi la ospăţul de nuntă al mielului!”. Invitația Domnului nu este un strigăt, ci o voce suavă. Urmașul lui Petru a subliniat frumusețea faptului de a-i vorbi inimii cu voce suavă, iar invitația la „nunta mielului” va fi „mântuirea noastră”.
Papa Francisc: „Evanghelia se încheie cu această voce: 'Când vor începe să se întâmple acestea', adică distrugerea mândriei, a vanității, 'întăriţi-vă şi ridicaţi-vă capul, pentru că se apropie eliberarea voastră!', adică te invită la nunta Mielului. Domnul să ne dea acest har de a aștepta acea voce, de a ne pregăti să auzim această voce: 'Vino, vino, vino slugă credincioasă, păcătoasă dar credincioasă, vino, vino la ospățul Domnului tău”.
(rv – I. Ursuleac)
