Doamne, Dumnezeul mântuirii mele,
Înaintea Ta strig ziua şi noaptea.
Să ajungă până la Tine rugăciunea mea,
Apleacă-Ți urechea spre rugămintea mea.
Sunt sătul de nenorociri,
Viaţa mea este pe marginea iadului.
Sunt socotit printre cei ce se coboară în groapă,
Sunt ca un om neajutorat.
Sunt liber, însă printre morți,
Precum cei omorâți și așezați în mormânt,
De care nu îți mai aduce aminte,
Retezați de mâna Ta.
M-ai aruncat în groapa cea mai adâncă,
În străfundurile întunecoase.
Mânia Ta apasă asupra mea
Și mă copleșești cu toate valurile Tale.
I-ai îndepărtat de mine pe colegii mei,
M-ai făcut să devin dezgustător pentru ei.
Sunt prizonier fără scăpare,
Ochii îmi slăbesc de suferinţă.
Ziua întreagă Te chem, Doamne,
Spre Tine îmi întind mâinile mele.
Oare, faci minuni pentru morţi?
Sau se ridică umbrele să îți aducă laudă?
Oare, se va istorisi în mormânt bunătatea Ta,
Statornicia Ta pe tărâmul morții?
Se cunosc, oare, în întuneric minunile Tale
Și dreptatea Ta în pământul uitării?
Însă eu, Doamne, am strigat la Tine pentru ajutor
Și dimineaţa Te va întâmpina rugăciunea mea.
Pentru ce mă respingi, Doamne?
De ce îmi ascunzi chipul Tău?
Încă de copil sunt sărac și aproape de moarte,
Istovit sub greutatea spaimelor Tale.
Peste mine a trecut mânia Ta,
Înfricoşările Tale m-au doborât,
Mă înconjoară precum apa toată ziua,
Mă învăluie toate deodată.
I-ai îndepărtat de mine pe prieteni şi pe cunoscuţi,
Mă însoțește doar întunecimea.
Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, înaintea Ta strig ziua şi noaptea. Autorul psalmului pare un om ajuns la marginea puterilor, care însă recurge la Domnul cu ultimele forțe. Sfinții Părinți au interpretat psalmul în lumina lui Cristos care se roagă neîncetat Tatălui. Sfântul Ieronim spune că „acest psalm cuprinde misterele patimilor lui Cristos până la epuizare. A fost umplută de rele inima mea, adică umplută de păcatele poporului”.
Sunt liber, însă printre morți. Versetul este explicat de Sfântul Augustin tot în legătură cu Mântuitorul: „cine altul poate fi liber între morți dacă nu El, singurul fără păcat? Pentru că oricine săvârșește păcatul este sclavul păcatului, însă cel care nu a făcut păcat, îi eliberează pe ceilalți de păcat. Liber între morți este cel care avea puterea de a-și da sufletul și de a-și învia trupul când vroia. Tatăl nu l-a abandonat însă dușmanii săi l-au văzut ca un om neajutorat”.
