Ai fost bun, Doamne, cu pământul Tău,
Ai refăcut soarta lui Iacob.
Ai iertat vinovăția poporului Tău
Și ai acoperit toate păcatele lui.
Ai pus capăt la toată mânia Ta,
Te-ai îndepărtat de furia Ta înflăcărată.
Întoarce-Te la noi, Dumnezeule, mântuirea noastră
Și potolește-Ți supărarea față de noi.
Oare, vei fi pe veci furios pe noi
Și-Ți vei revărsa mânia din neam în neam?
Nu te vei întoarce Tu să ne redai viața,
Pentru ca să se bucure de Tine poporul Tău?
Arată-ne, Doamne, milostivirea Ta
Și dă-ne mântuirea Ta.
Voi asculta ce spune Domnul Dumnezeu:
El anunță pacea
Pentru poporul Său, peste credincioșii Săi,
Pentru cine se întoarce la el cu încredere.
Da, mântuirea Lui este aproape de cei ce se tem de Dânsul,
Pentru ca mărirea Sa să locuiască pe pământul nostru.
Iubirea şi adevărul se vor întâlni,
Dreptatea şi pacea se vor săruta.
Adevărul va răsări din pământ
Și dreptatea se va înfățișa din cer.
Domnul își va revărsa bunătatea
Și pământul nostru îşi va da rodul său;
Dreptatea va păși înaintea Lui:
Pașii Săi vor trasa calea.
Arată-ne, Doamne, milostivirea Ta și dă-ne mântuirea Ta. Mântuirea pe care Dumnezeu o trimite poporului Său se împlinește prin Fiul Unul născut al Tatălui, Cuvântul întrupat. Sfântul Augustin ne spune că atunci când Dumnezeu își arată milostivirea față de lume, omul se convinge încet încet că nu se merită să aibă altceva decât pe Dumnezeu.
Domnul își va revărsa bunătatea și pământul nostru îşi va da rodul său. Părinții Bisericii văd în imaginea pământului pe Preacurata Fecioară Maria care a adus în lume un fruct binecuvântat. Sfântul Efrem Sirul o amintește astfel pe Născătorea de Dumnezeu: „Maria este câmpul care nu a cunoscut niciodată aratul. Din câmpul acesta a ieșit un snop de binecuvântări: fără sămânță a dăruit lumii rodul!”
