Miercuri, 14 septembrie 2016, papa Francisc a celebrat Sfânta Liturghie în Casa ”Sf. Marta” în spirit de apropiere față de rudele pr. Jacques Hamel și de întreaga comunitate din Rouen. Un grup de 80 de pelerini din dieceza Rouen, însoțiți de episcopul lor, mons. Dominique Lebrun, au luat parte la Sfânta Liturghie de pomenire a preotului catolic ucis la altar în timpul slujbei pe 26 iulie în biserica Saint-Etienne-du-Rouvray. Celebrarea Euharistică prezidată de papa Francisc la ora 7.00 în capela reședinței sale din Cetatea Vaticanului a fost transmisă în direct de Centrul Televiziunii din Vatican (CTV).
La predica Sfintei Liturghii, pronunțată liber în italiană și tradusă simultan în franceză, papa Francisc a remarcat că Isus Cristos este, în realitate, ”cel dintâi dintre martiri”, primul martir care își dă viața pentru noi și că ”din acest mister al lui Cristos începe întreaga istorie a martiriului creștin, din primele secole până astăzi”. Redăm aici, în traducerea noastră de lucru, predica Sfântului Părinte:
Papa Francisc: «În Crucea lui Isus Cristos – astăzi Biserica celebrează sărbătoarea Crucii lui Isus Cristos – înțelegem pe deplin misterul lui Cristos, acest mister al nimicirii, al apropierii față de noi. El, ”fiind din fire Dumnezeu”, după cum spune [sfântul] Paul, ”nu a considerat un beneficiu propriu egalitatea sa cu Dumnezeu, ci s-a despuiat pe sine luând firea sclavului, devenind asemenea oamenilor. După felul lui de a fi, a fost socotit ca un om, s-a umilit pe sine, făcându-se ascultător până la moarte, încă moartea pe cruce” (Fil 2,6-8). Acesta este misterul lui Cristos. Este un mister care devine martiriu pentru mântuirea oamenilor. Isus Cristos, primul martir, primul care își dă viața pentru noi. Din acest mister al lui Cristos începe întreaga istorie a martiriului creștin, din primele veacuri până astăzi.
Primii creștini au făcut mărturisirea lui Isus Cristos plătind cu prețul vieții. Primilor creștini le era propusă apostazia, adică: ”Spuneți că zeul nostru este cel adevărat, nu al vostru, aduceți un sacrificiu în cinstea zeului nostru sau a zeilor noștri”. Când nu făceau acest lucru, când refuzau apostazia, erau uciși. Aceleași fapte se repetă până astăzi. Iar astăzi în Biserică sunt mai mulți martiri creștini decât în primele timpuri. Astăzi există creștini asasinați, torturați, încarcerați, înjunghiați pentru că nu renunță la Isus Cristos. În această istorie, ajungem la părintele nostru Jacques. El face parte din acest lanț de martiri. Creștinii care astăzi suferă – fie la închisoare, fie prin moarte sau tortură – pentru a nu renunța la Isus Cristos, fac să se vadă tocmai cruzimea acestei persecuții. Această cruzime care cere apostazia este – să-i spunem pe nume – satanică. Și ce bine ar fi dacă toate confesiunile religioase ar spune: a ucide în numele lui Dumnezeu este satanic.
Părintele Jacques Hamel a fost înjunghiat pe Cruce chiar în timp ce săvârșea jertfa Crucii lui Cristos. Un om bun, blând, de fraternitate, care căuta întotdeauna să facă pace, a fost asasinat ca și cum ar fi fost un criminal. Acesta este firul satanic al persecuției. Dar este un lucru în acest om care și-a acceptat martiriul, împreună cu martiriul lui Cristos, acolo pe altar, este un lucru care mă face să mă gândesc îndelung: în momentul greu pe care îl trăia, în această tragedie pe care el o vedea venind, un om blând, un om bun, un om care făcea fraternitate nu și-a pierdut luciditatea de a acuza și de a spune clar numele asasinului, spunând în mod clar: ”Pleacă de aici, Satană!”. Și-a dat viața pentru noi, și-a dat viața ca să nu-l tăgăduiască pe Isus. Și-a dat viața în jertfa însăși a lui Isus pe altar și de acolo l-a acuzat pe autorul persecuției: ”Pleacă de aici, Satană!”.
Acest exemplu de curaj, dar și de martiriu al propriei vieți, curajul de a se despuia pe sine pentru a-i ajuta pe ceilalți, de a face fraternitate între oameni, să ne ajute pe noi toți să mergem înainte fără teamă. Iar el, din ceruri – pentru că trebuie să-l chemăm în rugăciune, este un martir, iar martirii sunt Fericiți, trebuie să-l rugăm - să ne dea blândețe, fraternitate, pace și curajul de a spune adevărul: a ucide în numele lui Dumnezeu este satanic».
(rv – A. Dancă)
