Cu un nou salut adresat pelerinilor din România și o amplă reflecție despre evanghelia duminicii după ritul roman, despre parabola fiului risipitor, papa Francisc a recitat duminică la amiază în Piața Sfântul Petru rugăciunea mariană ”Angelus Domini”, cu participarea a mii de romani și pelerini din diferite țări. La saluturile finale, Pontiful a menționat beatificarea, astăzi, în Kazahstan, a preotului Ladislau Bukowinski, care a fost prigonit din cauza credinței în Cristos. În fine, a îndemnat la rugăciune pentru pace în Gabon, țară africană afectată de o gravă criză politică și socială.
(GALERIE FOTO) Sursa foto: Emanuel Gavrilaș
Vă oferim, cuvântul Sfântului Părinte:
«Dragi frați și surori, Bună ziua!
Liturgia acestei zile ne propune capitolul 15 din Evanghelia după Luca, numit capitolul milostivirii, care cuprinde trei parabole prin care Isus răspunde la nemulțumirile cărturarilor și fariseilor. Ei critică comportamentul său și spun: ”Acesta îi primește pe păcătoși și mănâncă cu ei” (v. 2). Prin aceste trei povestiri, Isus vrea să-i facă să înțeleagă că Dumnezeu Tatăl este cel dintâi care are față de cei păcătoși o atitudine primitoare și milostivă. Dumnezeu are această atitudine. În prima parabolă Dumnezeu este prezentat ca un păstor care le lasă pe cele 99 de oi pentru a merge să o caute pe cea care s-a pierdut. În cea de-a doua, este comparat cu o femeie care a pierdut o drahmă și o caută până o găsește. În cea de-a treia parabolă, Dumnezeu este închipuit ca un tată care îl primește pe fiul care s-a îndepărtat. Figura tatălui dezvăluie inima lui Dumnezeu milostiv manifestată în Isus.
Un element comun acestor parabole este cel exprimat de verbele care înseamnă a se bucura împreună, a face sărbătoare. Nu e vorba de a ține doliu: este bucurie, se face sărbătoare. Păstorul își cheamă prietenii și vecinii și le spune: ”Bucurați-vă împreună cu mine, pentru că am găsit oaia mea, cea care s-a pierdut” (v. 6). Femeia își cheamă prietenele și vecinele spunând: ”Bucurați-vă împreună cu mine, pentru că am găsit drahma pe care o pierdusem” (v. 9). Tatăl spune celuilalt fiu: ”Trebuia să sărbătorim și să ne bucurăm pentru că acest frate al tău era mort și a revenit la viață, era pierdut și a fost găsit” (v. 32). În primele două parabole accentul este pus pe bucuria atât de mare încât trebuie împărtășită cu ”prietenii și vecinii”. În cea de-a treia parabolă [accentul] e pus pe sărbătoarea care pornește din inima tatălui milostiv și se extinde la toată casa sa. Această sărbătoare a lui Dumnezeu pentru cei care se întorc la El căiți este atât de potrivită cu Anul jubiliar pe care îl trăim, după cum spune însuși termenul de ”jubileu”.
Prin aceste trei parabole, Isus ne prezintă adevărata față a lui Dumnezeu: un Tată cu brațele deschise, care îi tratează pe cei păcătoși cu blândețe și compasiune. Parabola care este cea mai mișcătoare – este mișcătoare pentru toți – pentru că manifestă iubirea nemărginită a lui Dumnezeu, este cea a tatălui care îl strânge la piept și îl îmbrățișează pe fiul regăsit. Ceea ce impresionează nu este atât povestea tristă a unui tânăr care cade în degradare, ci cuvintele lui de pe urmă: ”Mă voi ridica, mă voi duce la tatăl meu” (v. 18). Calea de întoarcere spre casă este calea speranței și a vieții noi. Dumnezeu așteaptă întotdeauna ca noi să pornim din nou la drum, ne așteaptă cu răbdare, ne vede când suntem încă departe, aleargă în întâmpinarea noastră, ne îmbrățișează, ne dă sărutarea sa, ne iartă. Așa este Dumnezeu. Așa este Tatăl nostru. Iertarea sa șterge trecutul și ne renaște în iubire. El uită trecutul: aceasta este slăbiciunea lui Dumnezeu. Când ne îmbrățișează și ne iartă, pierde memoria, nu are memorie. El uită de trecut. Când noi, păcătoșii, ne convertim și ne lăsăm regăsiți de Dumnezeu, nu ne așteaptă reproșuri și duritate, pentru că Dumnezeu mântuiește, primește din nou acasă cu bucurie și face sărbătoare. Isus însuși, în Evanghelia de astăzi, spune: ”Va fi mai multă bucurie în ceruri pentru un singur păcătos care se convertește decât pentru 99 de drepți care nu au nevoie de convertire” (v.7). Vă fac o întrebare: v-ați gândit vreodată că ori de câte ori ne apropiem de scaunul de spovadă, este bucurie și se face sărbătoare în ceruri? V-ați gândit la acest lucru? E frumos!
Aceasta ne inspiră o mare speranță pentru că nu există păcat în care am căzut din care, prin harul lui Dumnezeu, să nu ne putem ridica; nu există persoane irecuperabile, nimeni nu este irecuperabil pentru că Dumnezeu nu încetează niciodată să ne vrea binele, chiar și când păcătuim! Fecioara Maria, Scăparea păcătoșilor, să facă să izvorască în inimile noastre încrederea care s-a aprins în inima fiului rătăcit: ”Mă voi ridica, mă voi duce la tatăl meu și-i voi spune: Tată, am păcătuit” (v. 18). Pe această cale noi putem să-i aducem bucurie lui Dumnezeu iar bucuria sa poate deveni bucuria sa și sărbătoarea noastră».
După rugăciunea ”Angelus”, papa Francisc a făcut un apel la pace în Gabon:
”Aș vrea să vă îndemn la o rugăciune specială pentru Gabon, țară care trece printr-o gravă criză politică. Îi încredințez Domnului victimele ciocnirilor și rudele lor. Mă alătur episcopilor din această scumpă țară africană pentru a invita părțile implicate să respingă orice violență și să aibă mereu ca obiectiv binele comun. Îi încurajez pe toți, în special pe cei catolici, să fie constructori de pace în spirit de respect față de legalitate, în dialog și fraternitate”.
De asemenea, Sfântul Părinte a menționat beatificarea, duminică, în Kazahstan, a unui preot prigonit pentru credință:
”Astăzi, la Karaganda, în Kazahstan, este proclamat Fericit Ladislau Bukowinski, preot și paroh, prigonit din cauza credinței. Cât de mult a suferit acest om! În viața sa a arătat întotdeauna o mare iubire față de cei mai slabi și nevoiași și mărturia sa apare ca un compendiu al faptelor de milostenie trupească și sufletească”.
(ins voce: Saluto i fedeli della Romania…) Salutând din nou pelerinii români, după ce adresase cu o zi înainte un îndemn pastoral deosebit de important la cateheza jubiliară, papa Francisc a invocat asupra tuturor binecuvântarea sa apostolică.
(rv – A. Dancă)
