Luni, cu începere de la ora 10, în Piața Sfântul Petru a fost celebrată Sfânta Liturghie de mulțumire pentru canonizarea Maicii Tereza de Calcutta, prezidată de cardinalul secretar de stat, Pietro Parolin.
"Maicii Tereza îi plăcea să se definească 'un creion în mâinile lui Dumnezeu'. Și ce poeme de caritate, de compasiune, de confort și de bucurie a știut să scrie acel mic creion! Poeme de iubire și duioșie față de cei mai săraci dintre săraci, cărora le-a dedicat întreaga existență", a spus în omilie cardinalul Parolin, evocând alegerea făcută de Maica Tereza, definită de ea "o vocație într-o vocație". Era în 1946 și, în timp ce se afla în călătorie pentru urmarea Exercițiilor spirituale, avea să deschidă ochii asupra suferinței înțelegând în profunzime esența vocației sale. "Simțeam că Domnul îmi cerea să renunț la viața liniștită din cadrul congregației mele religioase pentru a ieși în stradă și a-i sluji pe cei săraci", avea să spună Maica Tereza.
Referindu-se la Jubileul Milostivirii în contextul căruia a avut loc Sfânta Liturghie de canonizare a Maicii Tereza, cardinalul Parolin a definit-o pe sfânta celor din urmă "un semn de milostivire foarte luminos", fondat pe descoperirea în cei sărmani a chipului lui Cristos.
"Ea știa foarte bine că una dintre formele cele mai profunde de sărăcie constă în a se simți neiubiți, nedoriți, disprețuiți. Acest tip de sărăcie este prezent și în țările și în familiile mai puțin sărace, și în persoanele care aparțin categoriilor ce dispun de mijloace și posibilități, dar care experimentează golul interior generat de pierderea semnificației și a direcției vieții sau sunt loviți cu violență de dezolarea provocată de ruperea unor legături, de duritatea singurătății, de senzația de a fi uitați de toți și de a nu fi de folos nimănui."
Cardinalul secretar de stat a amintit discursul Maicii Tereza de la Oslo, cu prilejul primirii Premiului Nobel pentru pace, la 11 decembrie 1979: "Este foarte important pentru noi să înțelegem că iubirea, pentru a fi adevărată, trebuie să doară. Pe Isus l-a făcut să sufere iubirea pentru noi, l-a durut". Și, mulțumindu-le binefăcătorilor prezenți și viitori a spus: "Nu vreau să-mi dați din ceea ce aveți de prisos, vreau să oferiți până când vă doare".
În omilia Sfintei Liturghii de mulțumire pentru canonizarea Maicii Tereza de Calcutta, cardinalul Pietro Parolin a amintit că în fiecare dintre casele congregațiilor fondate de ea, atât în casele călugărițelor Misionarele Carității cât și în cele ale fraților Misionari ai Carității, lângă crucifix este scris, în engleză, "Mi-e sete" sfânta care se definea "un creion în mâinile lui Dumnezeu" arzând de dorința interioară de a potoli "setea de apă proaspătă și limpede, setea de suflete de consolat și de răscumpărat din diferitele lor situații de urâțenie și pentru a le face să fie din nou frumoase și plăcute în ochii lui Dumnezeu; sete de Dumnezeu, sete de prezența sa vitală și luminoasă".
