Glasul meu către Dumnezeu: strig după ajutor!
Glasul meu către Dumnezeu, ca să mă asculte.
În ziua strâmtorării mele îl caut pe Domnul,
Noaptea, mâinile mele sunt întinse și nu se obosesc;
Sufletul meu refuză să se liniștească.
Îmi amintesc de Dumnezeu și suspin,
Meditez și îmi slăbește spiritul.
Tu oprești de la somn ochii mei,
Sunt tulburat și nu pot să vorbesc.
Mă gândesc la zilele trecute,
Îmi amintesc anii de demult.
Noaptea îmi revine în inimă un cântec:
Meditez și spiritul meu se întreabă.
Oare Domnul ne va respinge pe vecie,
Nu va mai fi niciodată binevoitor cu noi?
Oare, a încetat pentru totdeauna iubirea Sa,
S-a sfârșit promisiunea Sa pe veci?
Se poate să fi uitat Dumnezeu mila,
Să fi închis în mânie milostivirea Sa?
Şi am zis: „Aceasta e tulburarea mea:
S-a schimbat dreapta Celui Atotputernic”.
Îmi amintesc faptele Domnului,
Da, îmi amintesc minunile Tale de odinioară.
Mă gândesc la lucrările Tale,
Meditez toate faptele Tale îndrăznețe.
Dumnezeule, sfântă este calea Ta;
Care dumnezeu este atât de mare ca Dumnezeul nostru?
Tu eşti Dumnezeul care face minuni,
Îți descoperi puterea între popoare.
Ai răscumpărat pe poporul Tău cu brațul Tău,
Pe fiii lui Iacob şi ai lui Iosif.
Te-au văzut apele, Dumnezeule,
Te-au văzut apele și s-au tulburat,
Au fremătat și adâncurile.
Norii au revărsat apa,
Se dezlănțuia tunetul cerului;
Țâșneau săgețile Tale.
Vuietul tunetelor Tale în vijelie,
Fulgerele Tale luminau lumea;
Tremura și se cutremura pământul.
Pe mare este calea Ta,
Cărările Tale în ape multe,
Însă urmele Tale nu au fost recunoscute.
Ai povățuit ca pe nişte oi pe poporul Tău,
Prin mâna lui Moise şi a lui Aaron.
Psalmul 76 este cântecul omului care nu dorește nimic altceva decât pe Dumnezeu. Când e tulburat sau încercat de viață îl caută doar pe Domnul. Sfântul Casiodor spune că: „cei care se ocupă de lucrurile lumești, atunci când sunt în încercare nu vor altceva decât să scape. Psalmistul, ca și cum este liniștit sau ca și cum nu ar lua în seamă răutățile din jurul său, caută cu toată ardoarea chipul lui Dumnezeu, unica sa mângâiere”.
Se poate să fi uitat Dumnezeu mila, să fi închis în mânie milostivirea Sa? Sfinții Părinți ai Bisericii interpretează acest verset spunând că pentru Dumnezeu este mai ușor să își stăpânească mânia decât milostivirea; Sfântul Ieronim spune că imaginea Domnului care închide milostivirea e ca și cum El se forțează din răsputeri să nu fie milostiv însă în cele din urmă îndurarea învinge.
Te-au văzut apele, Dumnezeule, Te-au văzut apele și s-au tulburat, au fremătat și adâncurile. Acest verset este rostit și la sfințirea mare a apei și aduc aminte de apa botezului și de toate popoare comparate cu o mare imensă. Tulburarea aduce aminte de o teamă filială de Dumnezeu care este și începutul Înțelepciunii.
