Înălțarea cu trupul și sufletul la cer a Sfintei Fecioare Maria este ”un mare mister care ne privește pe fiecare dintre noi, privește viitorul nostru”: a spus papa Francisc la rugăciunea ”Angelus”, recitată luni, solemnitatea Adormirii Maicii Domnului, împreună cu mii de romani și pelerini care au venit la amiază pentru a se ruga cu Sfântul Părinte, a-i asculta cuvântul și a primi Binecuvântarea sa Apostolică. La finalul alocuțiunii sale papa Francisc a făcut un apel la pace în R. D. Congo, unde recrudescența conflictelor a făcut noi victime.
Redăm pe larg cuvântul papei Francisc:
«Pagina Evangheliei (Lc 1,39-56) de la sărbătoarea de astăzi a Înălțării Mariei la cer descrie întâlnirea dintre Maria și ruda ei Elisabeta, subliniind că ”Maria a pornit în grabă către ținutul muntos, într-o cetate a lui Iuda” (v. 39). În zilele acelea Maria mergea în grabă către o mică cetate din apropiere de Ierusalim ca să o întâlnească pe Elisabeta. Astăzi, în schimb, o contemplăm pe drumul ei către Ierusalimul ceresc ca să întâlnească în sfârșit chipul Tatălui și să revadă chipul Fiului ei Isus. De multe ori în viața ei pământească a străbătut ținuturi muntoase, până la ultima etapă dureroasă de pe Calvar, asociată la misterul pătimirii lui Cristos. Astăzi o vedem ajungând la muntele lui Dumnezeu, ”îmbrăcată în soare, având luna sub picioarele ei, iar pe cap o coroană de douăsprezece stele” (Ap 12,1) – cum spune cartea Apocalipsului – și o vedem trecând pragul patriei cerești.
Ea a fost cea dintâi care a crezut în Fiul lui Dumnezeu și este cea dintâi dintre noi care a fost înălțată cu sufletul și trupul la cer. Este cea dintâi care l-a primit și l-a luat în brațe pe Isus pe când încă era copil și este cea dintâi care a fost primită de brațele lui ca să fie condusă în Împărăția veșnică a Tatălui. Maria, o smerită și simplă tânără dintr-un sat pierdut la periferia Imperiului Roman, tocmai pentru că a primit și a trăit Evanghelia, a fost primită de Dumnezeu să stea pentru veșnicie alături de Fiul. Acesta este felul în care Domnul îi dă jos de pe tronuri pe cei puternici și îi înalță pe cei smeriți (cf Lc 1,52).
Înălțarea Mariei este un mare mister care ne privește pe fiecare dintre noi, privește viitorul nostru. Maria, într-adevăr, merge înainte pe drumul pe care au pornit cei care, prin Botez, și-au legat viața de Isus, după cum Maria și-a legat de El propria viață. Sărbătoarea de astăzi ne face să privim spre cer. Sărbătoarea de astăzi prevestește ”cerurile noi și pământul nou”, prin biruința lui Cristos cel înviat asupra morții și înfrângerea definitivă a celui rău. De aceea, bucuria smeritei copile din Galileea, exprimată prin cântarea ”Magnificat”, devine cântarea omenirii întregi, care se complace să-l vadă pe Domnul aplecându-se asupra tuturor bărbaților și femeilor, creaturi umile, ca să-i înalțe cu sine la cer. Domnul se apleacă asupra celor smeriți ca să-i ridice: acest fapt l-am auzit în ”Magnificat”, cântarea Mariei.
Cântarea Mariei ne duce cu gândul și la atâtea situații dureroase actuale, în special la situația femeilor asuprite de povara vieții și de drama violenței, a femeilor sclave ale prepotenței celor puternici, a fetelor constrânse la munci inumane, a femeilor obligate să se resemneze în trup și spirit la poftele oamenilor. Fie să ajungă cât mai curând pentru ele începutul unei vieți de pace, dreptate, iubire, în așteptarea zilei în care în sfârșit se vor simți luate de mâini care nu le umilesc, dar cu blândețe le ridică și le conduc pe calea vieții, până la cer. Maria, o femeie, o copilă care a suferit mult în viața ei, ne face să ne gândim la aceste femei care au de suferit atât de mult. Să-i cerem Domnului ca el însuși să le ducă în mână pe calea vieții și să le elibereze de aceste sclavii».
După rugăciunea ”Îngerul Domnului”, papa a făcut un apel stăruitor la pace în R. D. Congo:
«Reginei păcii, pe care o contemplăm în slava cerească, aș dori să-i încredințez încă o dată neliniștea și suferințele populațiilor care în multe părți ale lumii sunt victime nevinovate ale unor conflictelor care nu încetează. Gândul meu se îndreaptă spre locuitorii din Nord Kivu, în R. D. Congo, afectați recent de noi masacre, care de multă vreme sunt comise în tăcerea rușinoasă, fără să atragă nici măcar atenția noastră. Fac parte, din nefericire, din numeroșii inocenți care nu au importanță în opinia mondială. Maria să dobândească pentru toți sentimente de compasiune și înțelegere și dorința de pace și armonie!»
Dorindu-le tuturor o sărbătoarea frumoasă, papa Francisc i-a menționat în salutul adresat pelerinilor prezenți pe ”cei care se află în locuri de vacanță, precum și pe cei care nu au posibilitatea să meargă în vacanță, în special pe cei bolnavi, pe cei singuri și pe cei care asigură în aceste zile de sărbătoare serviciile indispensabile pentru comunitate”.
Primiți la încheiere Binecuvântarea Apostolică a Sfântului Părinte.
