Pentru a-l întâlni pe Dumnezeul cel viu trebuie sărutate cu duioşie rănile lui Isus prezente în fraţii noştri flămânzi, săraci, bolnavi, închişi: a spus Papa Francisc la Sfânta Liturghie de miercuri, 3 iulie 2013, din capela Casei Sfânta Marta, comentând Evanghelia zilei, în sărbătoarea Sfântului Toma în calendarul latin.
După Înviere, Isus le apare apostolilor, dar Toma nu era printre ei. Papa Francisc a explicat că Isus „a voit să aştepte o săptămână”. Domnul ştie de ce alege să facă astfel, căci doreşte să ne acorde fiecăruia timpul pe care îl consideră necesar fiecăruia dintre noi.
Lui Toma i-a oferit o săptămână, după care Isus i s-a arătat purtând rănile Crucii. „Tot corpul îi era curat, splendid, plin de lumină, dar rănile încă existau”, a explicat Pontiful, spunând că atunci când Domnul va veni la sfârşit lumii „ne va arăta rănile sale”. Pentru a crede, Toma voia să-şi pună degetul în rănile Mântuitorului…
„Toma era un încăpăţânat, dar Domnul a avut nevoie tocmai de un încăpăţânat pentru a ne face să înţelegem ceva mai măreţ. Toma l-a văzut pe Domnul şi a fost invitat să meargă pentru a pune degetul în rănile cuielor, în rana din coasta Domnului, după care a spus: Da, este adevărat. Domnul a înviat! Chiar mai mult, a mers şi mai departe spunând cuvântul Dumnezeu!, Toma fiind astfel primul dintre discipoli care mărturiseşte divinitatea lui Cristos după Înviere. După care Toma l-a adorat pe Isus”
„Şi astfel” – a continuat Papa – „se înţelege care era intenţia Domnului în a-l face să aştepte: i-a acceptat incredulitatea pentru a-l determina nu doar să afirme Învierea lui Isus, ci să-i afirme divinitatea”.
Calea pentru a-l întâlni pe Isus sunt rănile Domnului, nu există o altă posibilitate.
„În istoria Bisericii au existat unele greşeli în parcursul către Dumnezeu. Unii au crezut că Dumnezeu cel viu, al creştinilor, poate fi găsit pe calea meditaţiei, mergând tot mai sus pe calea meditaţiei. Dar acest parcurs este periculos, fiind mulţi cei care se pierd pe cale, fără a ajunge la destinaţia finală. Da, poate că ajung la cunoaşterea lui Dumnezeu, dar nu a lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a doua Persoană a Trinităţii. Astfel este parcursul gnosticilor, nu-i aşa? Sunt activi, fac eforturi, dar calea nu este cea justă, fiind un drum foarte complicat, care nu conduce însă la un bun rezultat”.
„Alţii” – a explicat Papa – „s-au gândit că pentru a ajunge la Dumnezeu sunt necesare austeritatea şi mortificaţiile, alegând astfel calea penitenţei: doar penitenţa şi postul. Dar nici aceştia nu au ajuns la Dumnezeu cel viu, la Isus Cristos, Dumnezeu cel viu. Este vorba de pelagieni, care cred că pot ajunge la Isus prin propriul efort. Însă Isus ne spune că pentru a-l întâlni trebuie să-i aflăm rănile.
„Iar rănile lui Isus pot fi aflate făcând opere de caritate – dând trupului ca şi sufletului, dar subliniez dând cele necesare trupului fratelui tău chinuit de foame, de sete, sau pentru că este gol, sau umilit, pentru că este sclav sau pentru că este în închisoare sau în spital. Acestea sunt rănile lui Isus în zilele noastre. Iar Isus ne cere să facem un act de credinţă faţă de El, prin intermediul acestor răni. Am putea decide să facem o fundaţie pentru a-i ajuta pe toţi cei care au nevoie şi astfel putem face opere bune în favoarea lor. Desigur, acest lucru este important, dar să nu rămânem la acest nivel, căci în acest fel am fi doar filantropici. Trebuie să atingem, să mângâiem, să îngrijim cu duioşie, să sărutăm rănile lui Isus, şi asta literalmente. Să ne gândim: ce s-a întâmplat cu Sfântul Francisc când l-a îmbrăţişat pe lepros? I s-a întâmplat exact ceea ce i s-a întâmplat lui Toma: i s-a schimbat viaţa!”
Pentru a-l atinge pe Dumnezeu cel viu – a spus Papa – „nu este nevoie de un curs de actualizare”, ci trebuie intrat în rănile lui Isus, iar pentru aceasta „este suficient să ieşim pe stradă”.
În încheiere, Papa Francisc a îndemnat să-i cerem Sfântului Toma harul de a avea curajul să intrăm în rănile lui Isus cu duioşia noastră, şi astfel vom obţine cu siguranţă harul de a-l adora pe Dumnezeu cel viu”.
