Doamne, învață-mă să îmbătrânesc! Dă-mi convingerea că nu mi se face nicio nedreptate atunci când comunitatea mă eliberează de răspunderi, când nu-mi cere părerea, când numește pe alții în locul meu. Îndepărtează de la mine orgoliul experienței pe care am câștigat-o și a prezenței mele indispensabile.
Fă ca eu să văd, în această treptată detașare de lucruri, numai legea timpului și să văd în această perindare a răspunderilor, una dintre cele mai interesante expresii ale vieții, care se reînnoiește sub impulsul Providenței Tale.
Fă, Doamne, să mai fiu de folos lumii, contribuind cu optimismul și cu rugăciunea la bucuria și curajul celor care acum poartă ei răspunderile. Fă-mă să trăiesc într-un contact umil și senin cu lumea care se schimbă, fără regrete pentru trecut, oferind suferințele mele omenești ca un dar de compensație socială. Fă ca ieșirea mea din activitate să fie simplă și naturală, ca un fericit apus de soare (Din buletinul parohiei Locana Canavese, Italia).
Viorica Lascu
