De Joanna Bštkiewicz-Brożek
Franciszek Blachnicki, astăzi slujitor al lui Dumnezeu, a întemeiat cea mai mare mişcare eclezială poloneză "Lumină şi Viaţă" şi sunt de acum două milioane de persoane în Polonia care au cunoscut şi trăit formarea spirituală a acestei mişcări. Părintele Blachnicki, mare prieten al lui Ioan Paul al II-lea, al părintelui Luigi Giussani şi al Fraţilor de la Taizé, astăzi este considerat un mare profet al Bisericii din Polonia. Graţie ajutorului şi sprijinului episcopului, apoi cardinalului şi în sfârşit papei Wojtyła, Blachnicki şi Mişcarea Oaze au putut rezista şi creşte. Dar în ţara natală a lui Ioan Paul al II-lea toţi îşi dau seama şi de un alt fapt. Graţie întâlnirii şi prieteniei acestor două mari personalităţi s-a născut una dintre cele mai semnificative idei ale Bisericii din secolul al XX-lea şi al XXI-lea: Zilele Mondiale ale Tineretului. Cei doi profeţi, Wojtyła şi Blachnicki, au numit-o "Biserica Vie". Din ce anume s-a inspirat cu adevărat Karol Wojtyła? Când de acum mii de tineri sunt la porţile Cracoviei (mulţi au sosit deja pentru Zilele Diecezane), este util să facem cunoscută istoria începuturilor ZMT.
Pentru papa era "un lucru mare"
În Polonia, şi mai ales în Mişcarea Oaze, se vorbeşte folosind un soi de cod: "80 şi 81, Ridicaţi-vă! Să mergem!". Este numărul paginilor din cartea lui Ioan Paul al II-lea în versiunea poloneză. Zilele Mondiale ale Tineretului "s-au născut din experienţa sa cu Mişcarea oazelor", explică fostul moderator general al Mişcării Lumină şi Viaţă, părintele Henryk Bolczyk. De mulţi ani acest prieten al părintelui Blachnicki, succesor al său precum şi postulator al procesului de beatificare a preotului la nivel diecezan, repetă fără încetare: ZMT este o adevărată minune a Părintelui nostru (în Mişcarea Oaze toţi îl numesc pe Blachnicki "Părintele"). "Dacă în timpul ZMT mii de persoane se convertesc, îşi schimbă viaţa lor, cu atât mai mult - atâţia, atâţia tineri îşi oferă viaţa lor lui Isus Cristos, cum se poate numi acest fenomen dacă nu o minune? Pentru a-l recunoaşte pe părintele Blachnicki fericit, după părerea mea, ar fi suficient acest lucru".
Atâtea erau aşteptările: se spera în beatificarea părintelui Blachnicki în timpul ZMT 2016 chiar la Cracovia. În urmă cu trei ani, când Wiktor Skworc, arhiepiscopul de Slesia, dieceză din care vine părintele Blachnicki, a prezentat cardinalului Angelo Amato, prefect al Congregaţiei Cauzelor Sfinţilor, positio a procesului de beatificare şi canonizare a lui Franciszek Blachnicki, a afirmat: "Acest Slujitor al lui Dumnezeu este un părinte al ZMT. Dovada se află chiar în cartea sfântului Ioan Paul al II-lea. Dar nu numai acolo".
În cartea Ridicaţi-vă! Să mergem!, Wojtyła vorbeşte la un moment dat despre vestitul cântec "Barka" cunoscut de toţi polonezii. Acel cântec al Oazelor l-a însoţit pe Wojtyła "în afara patriei, la Roma". "Semnificaţia sa profundă" l-a susţinut pe Pontif "şi atunci când a fost pus în faţa deciziei luate de conclav". Şi apoi, de-a lungul întregului pontificat. "A-l asculta mă ducea din nou de fiecare dată - scrie Ioan Paul al II-lea - la întâlnirile mele ca episcop cu tinerii". Îl numeşte o "mare experienţă" pe care a "luat-o cu sine la Roma". Şi apoi adaugă: "Şi aici am încercat să scot roade din el, înmulţind ocaziile de întâlnire cu tinerii". Şi în sfârşit afirmă: "Zilele mondiale ale tineretului s-au născut din acea experienţă".
"ZMT este o minune nu numai a părintelui Blachnicki, ci este minunea a doi giganţi ai Bisericii din secolul al XX-lea: Karol Wojtyła şi Franciszek Blachnicki - explică Monseniorul Adam Wodarczyk, episcop de Katowice şi postulator roman al procesului Părintelui de la Oaze. - Dar este adevărat că Wojtyła s-a inspirat în mod explicit de la Blachnicki". Blachnicki în acea perioadă era preotul cel mai iubit şi urât din Polonia. "Admirat de oameni, de tineri şi în acelaşi timp persecutat, îndrăznesc să spun că mult mai mult decât fericitul părinte Popiełuszko".
"A fost sub o supraveghere permanentă, fie din partea serviciilor secrete în timpul comunismului din Polonia, fie din partea serviciilor din Germania de Est (RDT). Dar o campanie împotriva lui au dus-o înainte şi ziarele din Moscova", explică dr. Andrzej Grajewski. Şi adaugă: "Multe indicii ne fac să credem că Blachnicki ar fi putut să fie ucis de serviciile secrete; a murit în mod inexplicabil la 27 februarie 1987 la Carlsberg în Germania la Marianum, unul dintre centrele Oazelor unde a petrecut ultimii săi trei ani de viaţă".
Grajewski a făcut totul pentru a demara o investigaţie asupra morţii misterioase a părintelui Oazelor. "Ar putea să fie un martir al Bisericii, dar nu s-a reuşit să se dovedească suspiciunea de otrăvire", afirmă istoricul. "Părintele Blachnicki era un om de mare curaj şi cardinalul Wojtyła ştia bine asta - subliniază cardinalul Stanisław Dziwisz, arhiepiscop de Cracovia, în acea vreme secretar al papei Wojtyła. "Trebuie spus că nu numai Blachnicki ci şi oamenii din Mişcare au fost persecutaţi, maltrataţi de serviciile secrete. Dar lui nu-i era frică niciodată. Niciodată. Şi adesea venea la episcopul, apoi cardinalul şi în sfârşit la papa Wojtyła pentru a cere părerea sa. Ioan Paul al II-lea îl ajuta mereu. Pentru că el, sfântul Ioan Paul al II-lea, pot mărturisi asta, era îndrăgostit de Mişcarea Oazelor. Pentru papa era «un lucru mare»!".
Figura părintelui Blachnicki
Din păcate Blachnicki nu era mereu bine primit şi înţeles nici în interiorul Bisericii din anii '50, '60 şi chiar '70 din Polonia. Mulţi episcopi, pentru a nu expune Biserica la riscuri, stau departe de Mişcare. Chiar dacă nu toţi îl acceptă, Blachnicki nu se descurajează niciodată. Face ceea ce simte că trebuie să facă. În mod sigur numai după ce cardinalul Wojtyła intervine şi include oficial Oazele printre activităţile pastorale ale diecezei de Cracovia, Mişcarea îşi ia zborul şi se dezvoltă.
Blachnicki este deschis faţă de laici, îi atrage. Deja în anii '50 şi '60 angajează mai ales multe femei ca să lucreze pentru Biserică şi în cadrul Bisericii. Prima misiune: a evangheliza. Multe dintre ele ies cu rozarii în mână şi merg în refugii şi în barăci. Al doilea obiectiv: a crea Cruciada sobrietăţii, mişcare care în comunismul profund declară aproape un război împotriva alcoolismului din Polonia. Blachnicki este arestat imediat, petrece câteva luni în închisoare. Cruciada, numită astăzi de Eliberare a Omului, atrage tot mai multe persoane. Mii dintre ei declară că trăiesc un an fără alcool; animatorii din Oaze declară că n-au atins alcool în timpul întregii vieţi; există un simţ profund şi o oferire pentru a-i elibera pe cei care sunt dependenţi de alcool.
Blachnicki vede atât în femei cât şi în tineri instrumentul ideal - cum spune el încă înainte de Conciliul al II-lea din Vatican - pentru "noua evanghelizare". Cea mai mare preocupare a sa este să-l facă pe Isus Cristos cunoscut fiecărei persoane în lume - explică Dorota Seweryn, una dintre primele şi cele mai apropiate colaboratoare ale părintelui Blachnicki -. Părintele spunea: «Trebuie să facem tot mai mult şi mai mult pentru ca fiecare persoană să-l întâlnească pe Isus viu. Chiar dacă ar trebui să merg în China, aş face asta»". Astăzi Mişcarea lucrează nu numai acolo, ci în aproape alte 40 de ţări din lume.
Părintele Franciszek are o viziune foarte clară despre Biserica Vie - termenul atât de iubit şi folosit după aceea de Ioan Paul al II-lea cu privire la ZMT. Ca părintele Giussani, Blachnicki vrea să-i educe şi să-i pregătească pe tineri la o viaţă realmente creştină. Împreună cu părintele mişcării Comuniune şi Eliberare organizează în anii '80 o întâlnire la Roma cu reprezentanţii a douăzeci şi două de mişcări ecleziale. Scopul este de a aprofunda raportul dintre instituţia ecleziastică şi carisme. Mai întâi Giussani cel care a venit în Polonia, la Krocienko, sediul-mamă al Oazelor şi cu Wojtyła a participat la o ceremonie de consacrare a Mişcării la Sfânta Fecioară Maria, Mama Neprihănită a Bisericii.
Blachnicki călătoreşte mult pentru a cunoaşte mai bine Biserica din Europa. Diferite mişcări şi comunităţi îl inspiră pe Părintele Oazelor: Comunitatea ecumenică a fraţilor din Taizé, Equipes Notre Dames, Comunitatea Sfântul Egidiu. În anii '70 având deja o viziune clară despre Biserica Vie, organizează în multe locuri din Polonia reculegeri de cincisprezece zile numite "Oaze pentru tineri". Blachnicki a pregătit o schemă foarte intensă şi bogată de simboluri biblice şi spirituale. Până astăzi în timpul "Oazelor" tinerii trăiesc în fiecare zi un mister al Rozariului.
Între timp inserează în liturgie multe gesturi şi semne făcând-o mai vie şi fiind într-un fel şi în acest caz un precursor al Conciliului al II-lea din Vatican.
Mişcarea şi ziua de 13
Ziua de 13, când se trăieşte misterul Rusaliilor, devine cheia pentru a înţelege schema ZMT născut după mulţi ani. În Mişcare ziua de 13 este ziua numită "Ziua Comunităţii", momentul întâlnirii tinerilor din multele mici oaze din locuri diferite. Petrec o zi întreagă împreună, cântă, dau mărturii, ascultă Cuvântul. Karol Wojtyła, ca episcop şi apoi cardinal, încearcă să participe la aceste mici festivaluri ale credinţei. În cartea Ridicaţi-vă! Să mergem! aminteşte imaginile acestor întâlniri, unde a "vorbit cu tinerii, a cântat cântece cu ei", unde erau "liturghiile celebrate în aer liber". Este aproape ciorna schemei Zilelor Tineretului. Conform Monseniorului Wodarczyk, totul derivă de acolo. "În timpul «Zilelor Comunităţii» viitorul papă Wojtyła a învăţat să dialogheze cu tinerii, să glumească cu ei. A testat totul pe Oaze şi apoi a mutat asta în ZMT. Nu este îndoială că ideea ZMT se formează în inima papei polonez timp îndelungat. Şi prima scânteie se aprinde în timpul unei cine, în Vatican".
Să facem Oaze la Roma!
La 25 octombrie 1978, după prima audienţă a lui Ioan Paul al II-lea, Blachnicki este aproape de o coloană în bazilica "Sfântul Petru". Încearcă să vorbească cu părintele Stanisław, secretar al noului Pontif. Dar pe neaşteptate Părintele Oazelor se află chiar în faţa lui Ioan Paul al II-lea. Vechii prieteni se privesc. Amândoi sunt emoţionaţi. "Vino la mine! Imediat", îi spune papa, invitându-l la cină. Şi deja seara târziu. La masă în apartamentele papale sunt şi părintele Franciszek Macharski şi episcopul Zbigniew Graszewski. La un moment dat papa Wojtyła pune jos furculiţa. "Aşadar, ce se întâmplă cu oazele, cum va fi... vacanţa fără oaze?", spune privindu-l în ochi pe părintele Blachnicki. Ca întotdeauna în ei se vede focul. Pe faţa papei polonez apare imediat o scânteie de speranţă. Ca luminată de privirea lui Blachnicki. "Ştiu! - îi spune lui Blachnicki fără a aştepta răspunsul său -. Veniţi la Castel Gandolfo! Luaţi corturile voastre şi face aici Oaze!". Pare o nebunie. Dar preotul din Slesia nu are nevoie să i se repete de două ori. "Invitaţia este acceptată! - scrie el în jurnalul său. - Decizia a fost luată imediat". Cei doi "profeţi" deschid astfel noul capitol, nu numai pentru Mişcarea lui Blachnicki, dar probabil pentru toată Biserica. Blachnicki ştie foarte bine că acum ideea de Biserică Vie va fi transferată la Biserica universală. După întoarcerea lui Blachnicki în Polonia, pregătirile pentru oaze la Roma încep imediat. Părintele oazelor pregăteşte schema "Oazei romane". Blachnicki a voit ca să fie o posibilitate pentru tineri de "a cunoaşte misterul Bisericii" şi de "a deschide noile mari orizonturi" spune părintele Bolczyk.
Într-un interviu recent în săptămânalul catolic Goć Niedzielny, cardinalul Dziwisz explică faptul că părintele Blachnicki şi Wojtyła aveau acelaşi mod de a percepe Biserica: "Voiau ca tinerii să trăiască Biserica în inima lor, şi chiar la Roma. Aşa cum simţea şi percepea cardinalul Wojtyła. Pentru el Roma era mai importantă decât toate studiile de teologie. Spunea el: pot să învăţ teologia în Polonia, dar catacombele şi iubirea faţă de Biserică se poate «studia» numai la Roma! Aşadar a voit să-i facă şi pe tineri să experimenteze asta. Şi după an de la această cină în Vatican cu Blachnicki, tinerii polonezi au venit la Roma pentru prima Oază la Tevere".
În iunie 1979, Ioan Paul al II-lea ajunge în Polonia. La aeroportul Nowy Targ şi apoi la Balice din Cracovia, papa îi spune lui Blachnicki: Sperăm să ne vedem în vacanţă la Roma!". Însă autorităţile blochează eliberarea paşapoartelor pentru tineri. Papa încearcă să-i ajute. La 22 iulie 1979, în Piaţa "Sfântul Petru" după Angelus, mulţumeşte preventiv "celor care au acceptat să-i găzduiască pe polonezii din Oaze". După trei zile, în timpul audienţei generale revine din nou asupra temei. Este o tactică foarte bine gândită, aceea a lui Wojtyła. După discursurile publice, autorităţile regimului comunist nu pot să refuze permisul de călătorie pentru tineri la Roma. Papa vorbeşte şi despre formarea tinerilor, despre viziunea sa de Biserică vie dincolo de graniţe şi naţiuni, şi repetă termenul luat de la Blachnicki. Asta înseamnă că Wojtyła are deja o viziune a ZMT, chiar dacă nu este explicită. Şi pe care o leagă cu experienţa sa cu Oazele. Apoi părintele Blachnicki citează pe larg acest discurs în scrierile sale. Este important pentru el.
August 1979, tinerii din Oaze ajung la Roma
În august, tinerii din Oaze, peste trei sute de persoane, ajung la Roma. "Eh, în sfârşit sunteţi aici! papa vă aşteaptă!" - spune la telefon primilor sosiţi părintele Dziwisz. Din păcate Blachnicki nu vine, nu obţine paşaportul. "N-am fost în stare să cântăm la această primă întâlnire, am rămas cu glasul în gât. Dar papa a fost atins, era emoţionat", povesteşte părintele Andrzej Madej, care l-a înlocuit pe Blachnicki la Roma. Şi în capitala creştinătăţii Oazele durează 15 zile. Însă de data aceasta este legată şi de monumente şi de locurile sacre, care vorbesc despre istoria Bisericii şi despre martiri. În a 13-a zi a reculegerii se celebrează ca de obicei Ziua Comunităţii. Ioan Paul al II-lea vrea s-o trăiască împreună cu tinerii la Castel Gandolfo. Se cântă, se vorbeşte, este o mare emoţie.
Părintele Madej: "Sfântul Părinte a spus o frază importantă, îmi amintesc bine, a prezentat-o şi presa italiană. A spus că semnul Oazelor Fos-Zoe (Lumină şi Viaţă) era un mare semn pentru toată Biserica! Toţi eram în lacrimi. Ioan Paul al II-lea vorbea despre Oaza romană ca despre un eveniment "fără precedent în istoria Mişcării Lumină şi Viaţă" şi că "va fi un precedent" la "nivel mondial". Părintele Bolczyk afirmă: "După ani pot spune că astfel, cu Oaza la Roma, se aprindea un foc care a devenit apoi Zilele Mondiale ale Tineretului".
"Rod al părintelui Blachnicki"
Un important pas înainte se face în 1984 la sfârşitul Jubileului extraordinar al Răscumpărării. "Aceasta este un pic teoria mea - adaugă părintele Bolczyk -. Dar Ioan Paul al II-lea a fost surprins că nu exista un jubileu special pentru tineri. Papa a extins aşadar Jubileul Răscumpărătorului până în Duminica Floriilor. I-a invitat pe tinerii din toată lumea. O jumătate de milion au venit la Roma. Papa a înţeles bine în acel moment: tocmai asta era ceea ce căuta! O mare «oază» internaţională. A văzut că funcţionează la nivel mondial, aşa cum a funcţionat în Oazele din Polonia.
Ioan Paul al II-lea oferă după aceea tinerilor crucea, care pentru Anul Jubiliar se afla aproape de altarul mărturisirii din «Sfântul Petru». Şi apoi în anul 1985, cu ocazia Anului Internaţional al Tineretului, papa scrie scrisoarea apostolică tinerilor şi anunţă ZMT. Proiectul provoacă la început reacţii diferite în Vatican. Provoacă temeri şi nelinişti. Însă Ioan Paul al II-lea ştie foarte bine că totul avea să funcţioneze bine. Pentru că experimentase deja asta în Polonia, cu Mişcarea lui Blachnicki".
Astfel ajungem la anul 1991. La Jasna Góra în Polonia, pentru ZMT, vine aproape două milioane de persoane. Este prima întâlnire a tinerilor din Est şi din Europa Occidentală. Toţi cântă împreună imnul "Abba Pater". Cum afirmă unul dintre episcopii polonezi, Ioan Paul al II-lea priveşte această mulţime şi îi spune unui prieten al său, Monseniorul Ignacy Jeż, mort în urmă cu câţiva ani la Roma: "Priveşte această minune, toate acestea sunt un mare rod al părintelui Blachnicki!".
După Vatican Insider, 23 iulie 2014)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
