“Vultum Dei Quaerere” (Caută fața lui Dumnezeu) este titlul noii constituții apostolice a papei Francisc dedicată vieții contemplative feminine, publicată vineri, 22 iulie. Documentul indică 12 teme de reflecție privind viața consacrată în general, încheindu-se cu 14 articole care conțin dispoziții.
Călugărițele de viață contemplativă să fie faruri și făclii ale umanității
Să fie “faruri și făclii” care călăuzesc și însoțesc mersul umanității: aceasta este provocarea indicată de papa Francisc călugărițelor de viață contemplativă. Într-o lume care-l caută pe Dumnezeu chiar și în mod inconștient, persoanele consacrate nu trebuie să se oprească niciodată din căutarea lui Dumnezeu, ducând Evanghelia în lumea contemporană. Papa Francisc le îndeamnă pe călugărițele de viață contemplativă să învingă cu tenacitate ispitirile, în special “tentația care se ivește din apatie, din rutină, din lipsa motivației, din lenea paralizantă”.
Formare și rugăciune
Pontiful îndeamnă la a discerne, propunând 12 teme legate de viața contemplativă. Prima privește formarea, ce necesită “o continuă convertire la cele ce țin de Dumnezeu”, pontiful indicând ca timp adecvat pentru formare o perioadă cuprinsă între 9 și 12 ani. Mănăstirile „să acorde o mare atenție discernământului vocațional și spiritual”, fără a se lăsa cuprinse de tentația privind numerele și eficiența, îndeamnă papa Francisc. Formării îi urmează rugăciunea, “măduva vieții consacrate”, aceasta neputând fi trăită ca pe o pliere a vieții monahale asupra ei înșiși, ci ca pe o "lărgire a inimii pentru îmbrățișarea întregii umanități”, în special a celor suferinzi.
Lectio divina, Euharistia și Reconciliere
Un loc central este ocupat și de Cuvântul lui Dumnezeu. Explicat în lectio divina, Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să scandeze ziua în viața „personală și comunitară”, pentru a se transforma apoi în acțiune, devenind “dar pentru ceilalți, în caritate”. Constituția apostolică amintește totodată importanța Euharistiei și a Reconcilierii, sugerându-se „prelungirea celebrării prin adorație euharistică” și trăirea practicii penitenței ca pe “o ocazie privilegiată de contemplare a chipului milostiv al Tatălui”, devenind astfel “instrumente de reconciliere, de iertare și de pace”, de care lumea din zilele noastre are o atât de mare nevoie.
Viața comunitară și autonomia mănăstirilor
Cea de-a cincea temă indicată de documentul papei Francisc se referă la viața fraternă în cadrul comunității, ce reprezintă o mărturie mai necesară ca oricând „într-o societate marcată de diviziuni și inegalități”. „Este posibil și este totodată frumos să se trăiască laolaltă, în ciuda diferențelor generaționale, culturale și de formare”, se citește în constituția apostolică dedicată vieții contemplative feminine. Cea de-a șasea temă privește autonomia mănăstirilor. Chiar și în condițiile favorizării stabilității, unității și vieții contemplative dintr-o comunitate, „autonomia nu trebuie să însemne independență sau izolare”, scrie papa, îndemnându-le pe călugărițele de viață contemplativă să nu se îmbolnăvească de 'autoreferențialitate'”.
Federațiunile și viața claustrală
Strâns legat de tema a șaptea, papa Francisc face referință la importanța Federațiilor ca “structuri de comuniune între mănăstirile care împărtășesc aceiași carismă”. Destinate promovării vieții contemplative, ajutorului în formare și necesităților concrete ale mănăstirilor, Federațiile vor “trebui să fie favorizate și multiplicate”, potrivit indicației papei Francisc. În schimb, cea de-a opta temă se referă la viața claustrală, “semn al uniunii exclusive a Bisericii, mireasa Domnul său”.
Munca și liniștea
Apoi, papa Francisc subliniază importanța muncii pe care contemplativele trebuie să o îndeplinească „cu devoțiune și credință, fără a se lăsa condiționate de mentalitatea bazată pe principiul eficienței și pe activismul culturii contemporane”. Munca trebuie așadar înțeleasă ca „slujire adusă omenirii și solidaritate cu cei săraci”, iar liniștea trebuie văzută ca „ascultarea și meditarea Cuvântului”, „golit de sine pentru a face loc ospitalității”, liniște „bogată în caritate”, care „îl ascultă pe Dumnezeu și strigătul omenirii”.
Cultura digitală și mijloacele de comunicare
Conștient de schimbările din societate și de „cultura digitală”, care „influențează în mod decisiv în formarea gândurilor și în modul de a se raporta la lume”, papa Francisc așează mijloacele de comunicare drept a XI-a temă. Sfântul Părinte numește mijloacele de comunicare drept „instrumente utile pentru formare” și le îndeamnă pe contemplative la „un discernământ prudent” pentru ca acestea să nu fie ocazie de „risipire sau de sustragere de la viața fraternă, dăunând vocației sau fiind obstacol în contemplare”.
Asceză: contemplativele, „scară” spre Dumnezeu
În fine, ultima temă este cea a ascezei: „semn elocvent de fidelitate”, într-o lume globalizată și fără rădăcini, exemplu de cum trebuie omul să rămână lângă aproapele său chiar și în fața diversității, tensiunilor, conflictelor și fragilității. Asceza nu este o fugă din lume „din cauza fricii”, întrucât călugărițele „continuă să stea în lume, fără a fi din lume”. Mijlocind în mod constant pentru lume la Dumnezeu, ascultând „strigătul” celor care sunt victime „ale culturii debarasării”, contemplativele vor fi „scara” pe care Dumnezeu coboară în întâlnirea omului, iar omul urcă pentru a-l întâlni pe Dumnezeu.
Acceptarea candidatelor să nu fie făcută doar pentru a face ca mănăstirile să trăiască
Concluzia Constituției apostolice se împarte în 14 articole, care definesc termenii juridici. Articolul trei stabilește că „trebuie evitată în mod absolut acceptarea candidatelor din alte țări cu scopul de a salva existența mănăstirilor”. Articolul opt enumeră cerințele necesare autonomiei juridice a unei comunități, printre care capacitatea de formare și guvernare, inserarea în Biserica locală și posibilitatea de subzistență.
RV - A. Mărtinaș și I. Ursuleac
