Interviu cu părintele R. Regoli
“Precum îngerii păzitori, papa Francisc și papa emerit Benedict al XVI-lea se protejează reciproc. Unul îl susține pe celălalt, la nivel uman și spiritual, îndepărtând astfel acele voci care încearcă să marcheze distanțe dintre ei. Sunt voci care provin din anumite medii și care găsesc din păcate ecouri pe diferite bloguri, pe Internet. În schimb, cei doi Papi au dat mereu un mesaj de unitate și de seninătate”: acest comentariu îi aparține părintelui Roberto Regoli, responsabil al departamentului de Istoria Bisericii, din cadrul Universității Pontificale Gregoriana, din Roma, autor al cărții „Oltre la crisi della Chiesa. Il pontificato di Benedetto XVI” (Dincolo de criza Bisericii. Pontificatul lui Benedict al XVI-lea), apărută în Italia, la editura Lindau, în 2016. Cuvintele sale se referă la recentele afirmații ale papei Francisc, care a spus că se simte protejat de papa emerit, și la afirmația lui Benedict al XVI-lea care a spus că se simte ocrotit de papa Francisc.
Necesară o viziune istorică
În cartea sa, părintele Regoli a dorit să propună o primă reflecție asupra celor opt ani de pontificat ai papei Benedict al XVI-lea. "Îmi dau seama de faptul că, publicând volumul la doar trei ani de la renunțare, acesta reprezintă doar un prim proiect, o primă încercare care necesită ulterioare aprofundări", a spus părintele Regoli, convins că „va fi necesară trecerea a circa 70 de ani până la deschiderea arhivelor privind pontificatul lui Joseph Ratzinger". Însă, autorul cărții evidențiază „necesitatea de a contura, încă de acum, o viziune istorică asupra acestei pagini de pontificat”. "Un pontificat nu va putea fi niciodată analizat ca pe un eveniment în sine, izolat de ceea ce îl precede și de ceea ce îi urmează", explică părintele Regoli, dând ca exemplu Evanghelia, pentru a cărei înțelegere nu poate fi scos din context un verset.
Aspectele remarcabile ale unui pontificat
“Cred că aspectul cel mai original și creativ al pontificatului lui Benedict al XVI-lea este legat de ecumenism”, a spus părintele Regoli, intervievat de colegul nostru Fabio Colagrande. La inițiativa sa au fost puse în mișcare noi mecanisme de comuniune, precum crearea ordinariatelor personale pentru anglicani, creând astfel un mod de guvernare inedit pentru ambele confesiuni. De asemenea, un alt aspect relevant este reprezentat de pașii făcuți de papa Ratzinger în dialogul cu lumea culturii. În timpul pontificatului său, au fost inițiate colocvii cu figuri de vârf provenite din culturi cu totul diferite față de cea catolică, mai ales din cea liberală și marxistă. Au fost începute dezbateri legate de chestiunea crucială a timpului nostru, cea antropologică. Este totodată remarcabilă lectura pozitivă care se face la zece ani de la pronunțarea faimosului discurs de la Regensburg privind uniunea de neconceput dintre religie și violență și necesitatea de a conjuga, în schimb, întotdeauna, credința și rațiunea.
Un singur Papă
Privind consecințele renunțării lui Benedict al XVI-lea, părintele Regoli este foarte clar: “Așa cum a confirmat arhiepiscopul Gänswein la prezentarea cărții mele, azi nu există doi papi, ci un singur pontif care conduce Biserica. Rămâne însă deschisă – din punct de vedere teologic și canonic – chestiunea privitoare la calitatea de “emerit”, care rămâne o noutate ce trebuie studiată și aprofundată”.
