În Tine, Doamne, mi-am găsit refugiu,
Nu voi fi dezamăgit niciodată.
Pentru dreptatea Ta, eliberează-mă și apără-mă
Apleacă spre mine urechea Ta și mă mântuiește.
Fii piatra mea de întărire!
O locuință veșnic disponibilă;
Ai hotărât să-mi dai mântuirea:
Cu adevărat Tu ești stânca și mântuirea mea.
Dumnezeul meu, izbăveşte-mă din mâna păcătosului,
De brațul omului agresiv și nelegiuit.
Domnul meu, Tu ești speranța mea,
Încrederea mea, Doamne, din tinerețile mele.
Pe Tine m-am sprijinit încă din pântecele mamei mele,
Din sânul mamei mele Tu ești ajutorul meu:
Spre Tine se înalță lauda mea, fără încetare.
Pentru mulți eram o minune,
Însă Tu erai scăparea mea puternică.
Gura mea este plină de lauda Ta:
Toată ziua cânt splendoarea Ta.
Nu mă lepăda la vremea bătrâneţilor,
Nu mă abandona când mă vor lăsa puterile.
Împotriva mea vorbesc dușmanii mei,
Cei ce mă urmăresc complotează împreună,
Și spun: „Dumnezeu l-a părăsit,
Urmăriţi-l, prindeţi-l: nu-l eliberează nimeni”.
Dumnezeule, nu rămâne departe de mine:
Dumnezeul meu, vino degrabă în ajutorul meu.
Să fie ruşinați şi nimiciți cei ce mă acuză,
Să fie acoperiți de insulte și condamnări
Toți cei care caută ruinarea mea.
Eu însă, voi continua să sper;
Voi înmulți lauda Ta.
Gura mea va istorisi dreptatea Ta,
Toată ziua mântuirea Ta,
Pe care eu nu știu să o măsor.
Voi veni să cânt lucrările Domnului Dumnezeu:
Îmi voi aduce aminte de dreptatea Ta, numai de Tine.
M-ai instruit Dumnezeule, din tinerețe,
Și astăzi încă mai proclam minunile Tale.
Când sosește bătrânețea și cărunteţea,
Dumnezeule, nu mă părăsi,
Ca să vestesc puterea Ta,
Tuturor generațiilor lucrările Tale.
Dreptatea Ta, Dumnezeule, este înaltă precum cerurile.
Tu ai făcut lucruri minunate: cine este asemenea Ție, Dumnezeule?
M-ai făcut să văd multe tulburări și necazuri:
Îmi mai vei da viață,
Mă vei face să mă ridic din adâncurile pământului,
Vei spori cinstea mea
Și te vei întoarce să mă consolezi.
Atunci îți voi mulțumi cu sunetul harpei,
Pentru statornicia Ta, Dumnezeul meu,
Ție îți voi cânta din alăută, O Sfânt al lui Israel.
Cântând lauda Ta se vor bucura buzele mele
Și viața mea, pe care ai răscumpărat-o.
Atunci limba mea va medita la dreptatea Ta ziua întreagă,
Și vor fi rușinați și stingheriți
Cei ce caută ruinarea mea.
Domnul meu, Tu ești speranța mea, încrederea mea, Doamne, din tinerețile mele. Sf. Rufin spune că prin acest verset psalmistul vrea să spună că Domnul este „cauza și fructul încercărilor. Din cauza Ta sunt în mijlocul viforului, pentru Tine suport totul cu inimă liniștită. Tu nu ești doar speranța mea, ci și încrederea și siguranța mea”.
Nu mă lepăda la vremea bătrâneţilor, nu mă abandona când mă vor lăsa puterile. Psalmisul exprimă temerile și neputința prin imaginea bătrâneții, însă ne trimite cu gândul la orice stare de slăbiciune sau de încercare în care omul are nevoie să ceară ajutor, să roage pe Dumnezeu să îi fie alături ca să depășească împreună dificultățile.
M-ai făcut să văd multe tulburări și necazuri: îmi mai vei da viață, mă vei face să mă ridic din adâncurile pământului. Versetul face referire la suferințele și dificultățile oamenilor după primul păcat însă și la speranța pe care o aduce prin Învierea Sa, Mântuitorul Cristos. Sf. Augustin interpretează astfel dinamica îndepărtării omului și a restaurării sale: „Necazuri, Adam, îndepărtându-se de Dumnezeu, care e fericirea lui, ce găsește? O stare jalnică. Îmi mai vei da viață: însă Tu nu mă părăsești, Te întorci spre mine, îmi dăruiești viața. M-ai răscumpărat din rătăcirea păcatului”.
