Mântuieşte-mă, Dumnezeule:
Apa îmi ajunge până la gât.
Mă afund într-o prăpastie noroioasă,
Nu am nici un sprijin;
M-am scufundat în ape profunde
Și curentul lor mă cuprinde.
Sunt epuizat de cât am strigat,
Gâtul mi-e uscat;
Ochii mi se consumă
Așteptându-L pe Dumnezeul meu.
Cei care mă urăsc fără motiv
Sunt mai numeroși decât perii capului meu.
Cei ce vor să mă distrugă sunt puternici,
Dușmanii mei mincinoși:
Ar trebui oare să restitui, ceea ce nu am furat?
Dumnezeule, Tu cunoști nechibzuința mea,
Și greșelile mele nu-Ți sunt ascunse.
Cine nădăjduiește în Tine, să nu fie stingherit din pricina mea,
Doamne, Dumnezeul oștirilor;
Din cauza mea să nu se rușineze
Cei care Te caută, Dumnezeule a lui Israel.
Eu pentru Tine suport ocara
Și rușinea îmi acoperă chipul;
Am devenit un necunoscut pentru frații mei,
Un străin pentru fiii mamei mele.
Pentru că mă mistuie râvna pentru casa Ta,
Ocăririle celor care Te insultă cad asupra mea.
Plângeam asupra mea în timpul postului,
Dar am fost insultat.
M-am îmbrăcat cu sac ca și cu o haină
Și am devenit pentru ei obiect de batjocură.
Mă vorbeau de rău cei ce ședeau la porți,
Râdeau de mine oamenii beți.
Însă eu îmi îndrept spre Tine rugăciunea,
Doamne, în timpul bunăvoinței.
O Dumnezeule, în marea ta bunătatea, răspunde-mi,
Pentru fidelitatea mântuirii Tale.
Scoate-mă din noroi, ca să nu mă scufund,
Ca să fiu eliberat de dușmanii mei și din apele adânci.
Să nu mă târască curentul,
Prăpastia să nu mă scufunde,
Groapa să nu-și închidă gura asupra mea.
Doamne, răspunde-mi, pentru că bună este dragostea Ta;
Întoarce-Te spre mine în marea Ta tandrețe.
Nu-Ți ascunde chipul de robul Tău;
Sunt tulburat: răspunde-mi degrabă!
Apropie-Te de mine, răscumpără-mă,
Eliberează-mă din cauza dușmanilor mei.
Tu știi cat de mult am fost insultat:
Câtă ocară, câtă rușine!
Toți dușmanii mei sunt înaintea Ta.
Insulta a zdrobit inima mea
Și mă simt slăbit.
Mă așteptam la compasiune…, în zadar,
Așteptam consolatori, însă nu am găsit.
Mi-au pus venin în mâncare
Și când mi-era sete mi-au dat oțet.
Masa să le fie o capcană,
O viclenie banchetul lor.
Să li se întunece ochii și mai mult să nu vadă:
Sleiește de puteri șoldurile lor pentru totdeauna.
Varsă peste ei supărarea Ta,
Să-i ajungă ura Ta arzătoare.
Să fie pustiită tabăra lor,
Fără locuitori corturile lor;
Pentru că ei îl urmăresc pe cel pe care l-ai lovit,
Îi adaugă durere celui pe care L-ai rănit.
Adaugă-le fărădelege peste fărădelegea
Și să nu poată apela la dreptatea Ta.
Să fie șterşi din cartea celor vii
Și să nu fie înscriși printre cei drepți.
Sunt sărac și suferind:
Mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă pună la adăpost.
Voi lăuda numele lui Dumnezeu printr-un cântec,
Îl voi premări printr-o mulțumire,
Care pentru Domnul este mai bun decât un taur
Decât un tăuraș cu coarne şi copite.
Să vadă săracii și să se veselească;
Voi cei care îl căutați pe Dumnezeu, prindeți curaj,
Pentru că Domnul îi ascultă pe sărmani
Și nu îi disprețuiește pe ai săi, care sunt prizonieri.
Lui să-i cânte laudă cerurile și pământul,
Marea și tot ceea ce forfotește într-însa.
Pentru că Dumnezeu va salva Sionul,
Va reconstrui cetățile lui Iuda:
Ei le vor locui și vor redobândi posesia.
Seminţia servilor săi va fi moștenitoarea lor
Și cine iubește numele Său, își va stabili acolo locuința.
Mântuieşte-mă, Dumnezeule: apa îmi ajunge până la gât. Sfântul Ciril al Alexandriei ne oferă o sinteză a acestei rugăciuni, un ajutor ca să îl interpretăm mai ușor: „Acest psalm descrie rugăciunea Mântuitorului ca om, patima Sa, catastrofele care se vor abate asupra iudeilor, iar mai apoi viața evanghelică, adorarea în spirit și adevăr. În această rugăciune este Isus în natura sa umană care se roagă: Domnul i-a ascultat pe sărmani și nu îi disprețuiește pe ai săi, care sunt prizonieri”.
Masa să le fie o capcană, o viclenie banchetul lor. Sfântul Eusebiu ne sfătuiește să privim acest verset ca o profeție pentru că: „Sfânta Scriptură, masă pentru poporul evreu, le-a devenit o capcană deoarece i-au deviat însemnătatea: la rândul ei, această Scriptură, astfel mutilată, îi îndepărtează de la credința în Cristos. Ochii lor sunt orbiți pentru că refuză lumina care luminează pe tot omul care vine în lume (In 1,9)”.
Adaugă-le fărădelege peste fărădelegea și să nu poată apela la dreptatea Ta. Sfântul Casiodor îi descrie pe păcătoși astfel: „după ce au ucis profeții, îl omoară pe Cristos. Adaugă-le fărădelege este spus în același sens cu a învârtoşat inima lui Faraon şi nu i-a ascultat (Ieș 9,12)”.
