De vorbă cu Arturo Mari, fotograful care i-a fost alături 27 de ani de pontificat
Se întâmpla în 4 mai 1984, pe când Sfântul Ioan Paul al II-lea vizita insula coreeană Sarok, o fostă colonie de leproși unde mii de persoane ce sufereu de această boală primeau îngrjiri.
Arturo Mari, fortograful papei , era prezent ca în toate călătoriile pontificale, martor tăcut a fiecărei audiențe, Liturghii, călătorie sau cină, publică sau privată.
În acea zi din 1984, protocolul prevedea ca Ioan Paul al II-lea să vină unde erau reuniți pacienții, să țină un discurs despre semnificația suferinței și apoi să plece, dar ce era acolo a schimbat programul.
„Un prelat din suită a încercat să-l oprească, fiindcă nu era prevăzut să se apropie de bolnavi. Pontificele îl ignoră și fără să ezite a sărut și atins pe toți leproșii prezenți”. Erau 800 de persoane.
„Pentru mine era omul lui Dumnezeu”, a zis Mari, 71 de ani, într-un interviu acordat în apartamentul său de lângă Vatican.
„Garantez că era un sfânt încă din viață, pentru tot ceea ce puteam să văd cu ochii mei, să ascult cu urechile mele. Este incredibil ce reușea să facă acel om”.
Papa Benedict al XVI-lea l-a beatificat pe Ioan Paul al II-lea în Piața Sfântul Petru, aducând astfel confirmarea Bisericii Catolice la ceea ce Mari și milioane de credincioși credeau deja de mulți ani: Karol Wojtyla a dus o viață în sfințenie și merită să primească onorurile Bisericii.
Biografii lui Ioan Paul al II-lea au amintit, între alte aspecte ale vieții sale, și cele 129 de țări pe care le-a vizitat și chilometri pe care i-a parcurs, 1,16 milioane, echivalentul a 29 de tururi în jurul lumii.
Mari, un italian cu umeri mari, haină de culoare închisă și cămașă albă, l-a însoțit în fiecare moment, de multe ori fiind singurul laic într-o mare de clerici. Făcea discret poze din locul lui privilegiat de lângă papa, iar apoi Vaticanul le distribuia presei.
Munca lui s-a desfășurat sub cinci pontificate. A început cu Pius al XII-lea și a terminat, în 2008, cu Benedict al XVI-lea.
Multe dintre fotografiile cele mai răspândite a lui Mari sunt cele făcute papei Ioan Paul al II-lea pe când era în vacanță: în munții din Valle d'Aosta sau în timp ce se odihnea în grădinile de la Castel Gandolfo. Altele evocă timpuri mai puțin fericite: papa însuși într-un pat de spital după tentativa de asasinat din 1981, sau cea în care-l surprinde pe papă iertându-l pe omul care l-a împușcat.
Mari a amintit în mod particular o călătorie memorabilă în Sudan din 1993, când Ioan Paul al II-lea l-a mustrat public pe președintele Omar Hassan el-Bashir deoarece nu proteja minoritatea creștină. În audiența privată, Ioan Paul al II-lea, vizibil furios, a arătat cu degetul spre el-Bashir zicându-i că e un ”criminal” și că va fi judecat de Dumnezeu.
„Traduceți tot ceea ce zic!”, îi spuse papa translatorului, a subliniat Mari.
Amintirile fotografului nu se limitează doar la momente istorice. Amintește și de discuțiile, pe care le-a avut cu cardinalul de atunci Wojtyla în timpul Conciliului Vatican al II-lea, despre ceea ce însemna să fii preot în interiorul Cortinei de Fier, sau, mai târziu, la Castel Gandolfo, când l-a întrebat ce trebuia să facă ca tată a unui preot (unicul fiul a lui Mari a fost hirotonit în 2007).
Fotografiile lui preferate, pe care le ține înrămate în living, sunt cele care imortalizează momentele intime. În una din acestea este alături de papa, pe când fotograful aniversa cea de-a o suta călătorie în afara Italiei, în alta Mari, Ioan Paul al II-lea și alți colaboratori din Vatican poartă cămăși cu mâneci scurte la Valle d'Aosta.
Alături de acestea e o fotografie emblematică, făcută cu câteva zile înainte de moartea lui Ioan Paul al II-lea: papa este în capela sa privată, sprijinit de un crucifix și privind la televizor Via Crucis din Vinerea Sfântă, de la Colesseum, prea bolnav pentru a participa el însuși.
Este o imagine emoționantă, a unui papă conștient de apropierea morții sale, stând cu fruntea pe cruce și rugându-se.
„Priviți mâinile sale, forța mâinilor sale, cum strânge crucea”, a zis Mari. „Priviți, sunt roșii. Se forțează. Se vede suferința sa, ca și cum întreaga sa viață fusese în aceea cruce”.
În 2 aprilie 2005, cu opt ore înaintea morții lui Ioan Paul al II-lea, Mari l-a vizitat în apartamenul său, chemat de secretar pentru a-și lua rămas bun de la pontifice. Papa, a zis, era așezat pe partea stângă și avea o mască de oxigen pe pernă.
„S-a uitat și mi-a surâs, iar ochii lui erau enormi. Frumoși! De mult timp nu-i văzusem așa. Am îngenunchiat copleșit de emoție. Mi-a luat mâna și după un timp a zis ”Arturo, mulțumesc, mulțumesc””.
Traducere: AMR
