”Euharistia este încă din primele timpuri centrul și forma de viață a Bisericii, iar frângerea pâinii săvârșită de Isus cere de la noi să repetăm gestul său pentru a celebra memorialul morții și învierii sale, pentru a da de mâncare mulțimii de astăzi, pentru a frânge credința și viața noastră ca semn al iubirii sale pentru lumea întreagă”: este, pe scurt, predica papei Francisc de la Sfânta Liturghie celebrată joi, 26 mai 2016, în solemnitatea ”Trupul și Sângele Domnului”. Celebrarea euharistică a fost prezidată de Suveranul Pontif la ora 19.00 în fața bazilicii San Giovanni in Laterano, catedrala Romei, și este urmată de procesiunea euharistică până la bazilica Santa Maria Maggiore, unde adunarea liturgică primește Binecuvântarea Euharistică. Condițiile meteo ale serii, deosebit de plăcute după căldura zilei, au încurajat mii de romani și pelerini să participe la această îndrăgită solemnitate a tradiției catolice.
Redăm mai jos, în traducere, predica papei Francisc de la Sfânta Liturghie.
«Faceți aceasta în amintirea mea!» (1 Cor 11,24.25). Scriind comunității din Corint, Sfântul Paul prezintă de două ori această poruncă a lui Isus în relatarea instituirii Euharistiei. Este mărturia cea mai antică despre cuvintele lui Cristos de la Ultima cină.
«Faceți aceasta!» Cu alte cuvinte, luați pâinea, mulțumiți și frângeți-o; luați potirul, mulțumiți și împărțiți-l. Isus poruncește să repetăm gestul prin care a instituit memorialul Paștelui său, prin intermediul căruia ne-a dăruit Trupul și Sângele său. Acest gest a ajuns până la noi: este ‚facerea’ Euharistiei, care îl are întotdeauna ca subiect pe Isus, dar se actualizează prin săracele noastre mâini unse cu Duh Sfânt.
«Faceți aceasta!» Deja mai înainte Isus ceruse discipolilor săi să ‚facă’ ceea ce El avea deja de gând, din ascultare față de voința Tatălui. Este ceea ce am ascultat puțin mai înainte la Evanghelie. În fața mulțimilor ostenite și flămânde, Isus spune discipolilor: «Dați-le voi înșivă să mănânce!» (Lc 9,13). În realitate, Isus este cel care binecuvântează și frânge pâinile până se satură toată mulțimea aceea, dar cele cinci pâini și cei doi pești sunt oferiți de discipoli și Isus vrea tocmai acest lucru: ca, în loc să dea drumul mulțimii, ei să pună la dispoziție puținul pe care îl aveau. Mai este un gest: bucățile de pâine, frânte de sfintele și venerabilele mâini ale Domnului, ajung în săracele mâini ale discipolilor, care le împart mulțimii. Și acest fapt înseamnă ‚a face’ împreună cu Isus, înseamnă ‚a da de mâncare’ împreună cu El. Este lămurit că această minune nu vrea doar să îndestuleze foamea de o zi, dar este semnul a ceea ce Cristos intenționează să săvârșească pentru mântuirea întregii omeniri, dăruind trupul și sângele său (cf. In 6,48-58). Și cu toate acestea, e necesar să treacă întotdeauna prin acele două gesturi mărunte: a oferi puținele pâini și puținii pești pe care îi avem, a primi pâinea frântă de mâinile lui Isus și a o împărți la toți.
Frângerea: acesta este celălalt cuvânt care explică sensul poruncii «faceți aceasta în amintirea mea». Isus s-a frânt, se frânge pentru noi. Și ne cere să ne dăruim pe noi înșine, să ne frângem pentru ceilalți. Tocmai de aceea ‚frângerea pâinii’ a devenit icoana, semnul de recunoaștere a lui Cristos și a creștinilor. Să ne aducem aminte de Emaus: ei l-au recunoscut ‚la frângerea pâinii’ (Lc 24,35). Să ne aducem aminte de prima comunitatea de la Ierusalim: ‚erau stăruitori (…) în frângerea pâinii’ (Fap 2,42). Euharistia este cea care devine încă de la început centrul și forma de viață a Bisericii. Dar să ne gândim și la toți sfinții și sfintele – cunoscuți sau anonimi – care s-au ‚frânt’ pe sine, au frânt propria viață, pentru ‚a da de mâncare’ fraților. Câte mame, câți tați, împreună cu pâinea cea de toate zilele, feliată pe masa casei, și-au frânt inima lor pentru a-i face pe copii să crească și să-i facă să crească bine! Câți creștini, ca cetățeni responsabili, și-au frânt propria viață pentru a apăra demnitatea tuturor, în special a celor mai săraci, marginalizați și discriminați! Unde găsesc ei tăria de a face toate acestea? În Euharistie, în puterea de iubire a Domnului înviat, care și astăzi frânge pâinea pentru noi și repetă: «Faceți aceasta în amintirea mea!»
Fie ca și gestul procesiunii euharistice, pe care îl vom face peste puțină vreme, să răspundă la acest mandat al lui Isus. Un gest pentru a face memoria lui, un gest pentru a da de mâncare mulțimii de astăzi, un gest pentru a frânge credința noastră și viața noastră ca semn al iubirii lui Cristos pentru acest oraș și pentru lumea întreagă.
(rv – A. Dancă)
