Interviu cu Părintele exorcist Cesare Truqui
Trebuie să mărturisim: tema „exorcizării” și a „posesiei diabolice” suscită, în general, în mentalitatea nostră modernă, o reacție undeva între fascinația pentru acele aspecte ale misterului pe care îl evocă și a unei neîncrederi deschise. Practica exorcismului este regulată de către Biserica Catolică și se bazează pe Sfânta Scriptură și pe teologie. Este o chestiune delicată care trebuie să fie tratată cu grijă de către preoți pregătiți și echilibrați (împodobiți cu evlavie, știință, prudență și integritatea vieții), autorizați în mod expres de către propriul episcop.
Cu ce fel de rău se confruntă exorcizarea?
Truqui: Un rău personificat. Papa Paul al VI-lea a vorbit despre „fumul Satanei”. Nu simplul privatio bonis, privarea de un bun, pe care o descrie filozofia, ci un rău eficace, funcțional. Vorbim despre prezența unei ființe rele. Ce este această ființă rea o poate spune doar credința, nu știința. Credința ne vorbește despre existența ființelor spirituale: cele bune sunt îngerii, cele rele sunt demonii.
Răul înțeles ca o entitate care ia în posesie persoanele fizice este dificil de acceptat sau nu?
Truqui: Da, este adevărat, pentru că în mod normal în viață, nu toate persoanele au o experiență de acest fel. Eu, datorită ministerului pe care îl am de mulți ani, am avut oportunitatea să întâlnesc aceste persoane și îmi este mai ușor să cred că anumite fenomene există.
Cum ați început?
Truqui: A fost o coincidență sau Providența. În urmă cu 12 ani când am fost hirotonit preot, am participat la un curs cu preoții exorciști. La acel curs a fost prezentat cazul unui domn francez de 40 de ani care era posedat de Satana și avea nevoie de exorcist. Nici unul dintre exorciștii prezenți nu vorbeau franceza, așa că mi-au cerut mie să-i ajut pentru dialogul preliminar.
De ce senzații sunteți încercat atunci când vă găsiți în fața răului?
Truqui: Sunt senzații care se modifică în timp. În primele ședințe de exorcizare la care am participat, impresia cea mai puternică a fost confirmarea concretă că Evanghelia pe care am citit-o și am meditat-o era adevărată. În Evanghelie Isus luptă împotriva diavolului care își dă diferite nume „numele meu este Legiune, numele meu este Satana”. În Vechiul Testament, în cartea lui Tobit, este un demon pe nume Asmodeu. Am auzit aceste nume pronunțate de către demoni în diferite ședințe de exorcizare. La nivel spiritual a fost o experiență foarte bogată, pentru că mi-a permis să experimentez în trup, cu ajutorul simțurilor, realitatea despre care a vorbit Isus.
Și la nivel tangibil?
Truqui: În cazul persoanei franceze, atunci când diavolul s-a manifestat, aveam impresia că sunt înfășurat de mândrie. Este foarte greu de explicat acest lucru, dar mândria părea ceva ce se poate atinge. Încăperea s-a umplut de fum sau ceață. Exorcistul i-a cerut numele, iar diavolul a răspuns: „Sunt „rex” rege. Nu există nici un demon care să aibă acest nume. Atunci exorcistul a insistat „Spune-mi numele tău” și în cele din urmă diavolul a răspuns: „Sunt Satana, principele acestei lumi”.
De ce i se cere numele?
Truqui: Acest lucru este cerut de Ritual pentru un scop precis. Dând nume unui lucru sau având numele înseamnă a avea putere asupra acelui lucru. Dumnezeu îi dă puterea lui Adam de a da un nume lucrurilor. În momentul în care diavolul își dezvăluie numele, arată că este slăbit. Dacă nu îl dezvăluie, este încă puternic.
Există semne tipice ale posesiei?
Truqui: Acele prevăzute de Ritual. Sunt patru: aversiunea față de sacru, vorbirea în limbi necunoscute sau moarte, prezența unei forțe extraordinare, care trece dincolo de natura persoanei și cunoașterea lucrurilor oculte sau ascunse.
Oamenii se pot pune pe ei înșiși în condiții periculoase?
Truqui: Da. Apropiindu-se de tot ceea ce înseamnă magie, ocultism, vrăjitorie, ghicit. Dacă pentru a deveni sfinți participarea la Sfânta Liturghie, rugăciunea, spovedania, apropierea de Dumnezeu ne ajută, în același fel liturghiile negre, ritualurile satanice, filmele și muzica de acest tip, au ca efect apropierea de diavol. Am avut un caz în care o persoană a început să ghicească în cărți, așa cum o fac mulți în glumă. Doar că ea ghicea cu adevărat trecutul și prezentul oamenilor, iar în unele cazuri și viitorul. A avut un mare succes. La un moment dat a înțeles de cine depinde succesul ei și s-a oprit. Dar a fost prea târziu: era posedată.
Ajunge o exorcizare pentru a elibera persoana?
Truqui: Este dificil. De obicei, este nevoie de mai multe exorcisme.
Acesta funcționează ca o terapie?
Truqui: Da. Exorcismul face parte din sacramentalii, nu din taine. Taina este eficace în sine însăși. Dacă dau dezlegare cuiva la spovadă, în acel moment, păcatele lui sunt iertate. Exorcismul însă, este eficient în măsura sfințeniei preotului, a credinței persoanei pentru care se face exorcizarea și a întregii Biserici. Dacă astăzi exorcismele sunt mai puțin eficiente, înseamnă că Biserica întreagă este mai slabă.
Ce diferență există între exorcizare și rugăciunea de eliberare?
Truqui: Ambele au același scop: încearcă să elibereze persoana de influența răului sau de posesie. Exorcismul, în adevăratul sens al cuvântului este un minister în cadrul Bisericii care este conferit de către episcop anumitor preoți. Poate fi exercitat doar de către preoți, nu și de către laici. Rugăciunea de eliberare, însă, poate fi făcută de către orice persoană, bărbat sau femeie, laic sau preot, în virtutea creștinismului nostru. Isus a spus: „Cine crede în mine, va scoate demoni”. Exorcismul este o comandă directă către demon, în timp ce rugăciunea de eliberare este o cerere către Dumnezeu sau către Fecioara pentru a interveni.
Câte persoane care s-au prezentat la dumnevoastră erau posedate?
Truqui: Foarte puține.
Și atunci de ce nutresc această teamă?
Truqui: Printre oamenii care vin la mine disting trei cazuri: adevăratul posedat, cel care nu este posedat și cazul problematic. Primul și ultimul sunt cele mai ușoare: știi că este vorba despre o adevărată posesie deoarece manifestă cele patru semne, iar atunci când se pronunță rugăciunile persoana intră în transă și reacționează într-un mod pe care exorcistul îl cunoaște. Există posibilitatea de a se preface, dar este extrem de dificil. În al doilea caz, cu experiența pe care am acumulat-o ca preot și spiritual, îmi dau seama când există probleme spirituale sau psihologice. Problema apare atunci când întâlnești pe cineva care pare a fi într-adevăr posedat, dar nu este. Persoana respectivă suferă de traume profunde, care însoțesc un comportament cu risc ridicat, cum ar fi participarea la ședințe de spiritism sau la prezicători. Din acest motiv, în cursurile pentru exorciști se tratează profilurile medicale și psihiatrice, care pot intra în joc în aceste situații.
Cum trăiesc persoanele care sunt cu adevărat posedate?
Truqui: Trăiesc într-un mod obișnuit. Diavolul nu acționează în mod continuu în ele. Pot să fac o comparație paradoxală pentru a încerca să explic: dacă o persoană își cumpără o mașină, acea mașină se află în disponibilitatea sa și o folosește când vrea. O poate folosi pentru a merge la birou sau o poate lăsa parcată. Același lucru este valabil și pentru o persoană posedată. În unele momente diavolul acționează: se urcă în mașină și conduce cum vrea el. În alte momente nu. Mașina are un proprietar, dar acesta nu intenționează să o folosească.
Când este nevoie să se meargă la exorcist?
Truqui: Atunci când ceea ce ți se întâmplă este ieșit din comun. Am întâlnit o femeie atee la Roma. Era botezată catolică dar nu credea în nimic. A fost posedată, dar nu știu în ce împrejurări. A început să audă în continuu voci care îi cereau să-și ucidă soțul și fiul, iar apoi să-și ia și propria viață. Se considera nebună și a recurs la un psihiatru. Acesta s-a găsit în fața unei persoane foarte inteligente, coerente și cu o mare claritate a ideilor. Psihiatrul nu a putut să o vindece. Într-o zi viermii i-au mâncat toate hainele doamnei, fără a se atinge de cele ale soțului ei - care se aflau în același dulap - și nici de cele ale fiului. În casă nu s-au găsit viermi. Un lucru inexplicabil. O prietenă a sfătuit-o să meargă la exorcist, iar acesta a descoperit că este posedată. Ea nu credea nici în îngeri, nici în demoni. Acum a devenit o creștină practicantă. De ce permite Dumnezeu aceste lucruri? Le permite și pentru binele persoanelor.
A întrebat pe cineva de ce senzații este cuprins în timpul exorcismului?
Truqui: L-am întrebat pe acel domn francez despre care am vorbit ce a simțit în timpul exorcismului, iar el mi-a explicat că simțea în interiorul lui un câmp de luptă. Pe de-o parte simțea demonii alergând disperați și vorbind unul cu altul; pe de altă parte, atunci când preotul se ruga, simțea lumina lui Dumnezeu care îi alunga.
Ce poveste v-a impresionat cel mai mult?
Truqui: Experiența unui diavol mut. Isus vorbește în Evanghelie despre aceștia și spune că sunt cel mai greu de scos afară. Aceștia ies doar cu rugăciune și cu post. Un diavol mut este o raritate. În 12 ani de exorcizări, mi s-a întâmplat o singură dată.
Nu vă este frică?
Truqui: La început îmi era frică, dar apoi te obișnuiești cu anumite manifestări și nu te mai surprinde să auzi o voce care se schimbă încontinuu. Exorcistul știe că diavolul există, dar nu peste tot. Mai presus de toate am înțeles că exorcismul este un minister al îndurării, un act de iubire față de o persoană care suferă. Doar atât.
Traducere: Liviu Ursu
