De Iacopo Scaramuzzi
Astăzi, sacramentele sunt victime ale abuzurilor şi "deformărilor" din cauza unor "decizii rele luate în mod deliberat de nu puţini preoţi" care, declasând de exemplu Euharistia "în numele unui fantomatic conflict al semnelor", "îi încurcă pe credincioşi". Este denunţarea cardinalului Robert Sarah, prefect al Congregaţiei pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor, care, împreună cu cardinalul american Raymond Leo Burke, patron al Ordinului militar suveran de Malta, şi cu economistul Ettore Gotti Tedeschi, a prezentat cartea "Cu sacramentele nu se glumeşte" (Cantagalli, 222 de pagini), prefaţa de Vittorio Messori.
Prezentarea, organizată de editură în colaborare cu Pia Fondazione Paventi di San Bonaventura şi care a avut loc aseară într-o sală plină din hotelul Columbus, pe Via della Conciliazione, a fost moderată de Jacopo Coghe (Generaţia familia). La dezbatere au intervenit Paolo Rodari (Repubblica) şi Guillaume Ferluc (Paix Liturgique). Au trimis mesaje de adeziune cardinalii Gerhard Ludwig Müller, Peter Erdö, Mauro Piacenza, precum şi cardinalul răposat Georges Cottier, monseniorii Enrico Dal Covolo, Jean Lafitte, Guido Marini, şi însuşi Vittorio Messori, care semnează introducerea şi care va participa la o următoare prezentare a volumului care se va ţine la Milano la 2 mai.
Prezenţi în sală, printre alţii, cardinalii Walter Brandmüller, Velasio De Paolis, José Saraiva Martins, mons. Agostino Marchetto, mons. Carlo Maria Vigan?, mons. Guido Pozzo, şi parlamentarii italieni Gaetano Quagliariello şi Alfredo Mantovano.
"Cum este posibil chiar şi numai să ne imaginăm să luăm în batjocură prezenţa lui Dumnezeu?", a spus Sarah în intervenţia de deschidere. "Sacramentele sunt semne eficace, medicamente care iartă de păcat: se poate glumi cu medicamentele care te salvează şi îţi redau sănătatea?". Şi totuşi, a continuat cardinalul guineean, "aşa cum ne-a amintit de mai multe ori papa Benedict al XVI-lea, în aceste decenii de după Conciliu asistăm la deformări ale liturgiei la limita suportabilului, într-un crescendo care nu se mai termină". Şi "pentru aceasta papa Ioan Paul al II-lea a scris enciclica Ecclesia de Eucharistia, după care a urmat instrucţiunea Redemptionis sacramentum, care reafirma că în sacramente este în joc lex credendi. Aceeaşi preocupare l-a determinat pe papa Benedict al XVI-lea să promulge exortaţia apostolică Sacramentum caritatis şi motu proprio Summorum pontificum".
Pentru Sarah, "a nu glumi cu sacramentele înseamnă a pune în centru sacramentul sacramentelor, Preasfântul Sacrament, astăzi în mod inexplicabil declasat în numele unui fantomatic conflict al semnelor, la fel s-a întâmplat cu crucea. Însă tabernacolul furnizează orientarea ad Dominum, aşa de necesar în acest timp în care atâţia ar vrea să trăiască de parcă Dumnezeu n-ar exista şi să facă ceea ce vor". Astăzi, pentru prefectul Congregaţiei pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor, "are loc o trecere culturală şi generaţională în perceperea liturgiei, dar puţin îşi dau seama de asta, în pofida faptului că se vorbeşte mult despre semnele timpurilor". Şi "chiar papa Francisc scrie în enciclica Lumen fidei că Isus ne-a atins", aşa cum "Conciliul al II-lea din Vatican vorbeşte despre sacramentele credinţei, pentru că sacramentele nu numai că presupun credinţa, ci o hrănesc şi o întăresc".
Şi totuşi, a continuat Sarah, astăzi "se crede aşa de puţin în puterea lor de transformare. Astăzi se afirmă nevoia de a le înţelege, de a le explica din nou, din cauza deformărilor şi a deciziilor rele luate în mod deliberat de nu puţini preoţi care-i încurcă pe credincioşi, care ajung să nu le mai înţeleagă". Pentru cardinal, "unii preoţi au moduri de moderator de televiziune, ni se întâmplă că asistăm la sacramente transformate în didascalii lungi". Însă "pentru a înţelege sacramentele nu trebuie să deschidem ochii, ci să-i închidem. Sacramentele nu se înţeleg cu ochii trupului, ci cu aceia ai spiritului".
Apoi cardinalul a adăugat: "L-am întâlnit pe papa sâmbătă şi i-am spus: «dacă vrem să regăsim adevărata liturgie, dumneavoastră aveţi puterea de a-i alunga pe fotografi din altar. Am transformat liturgiile într-un spectacol»".
În intervenţiile lor, cardinalul Burke a subliniat printre altele că după Conciliul al II-lea din Vatican "s-a răspândit o mentalitate lumească, seculară, care a dispreţuit tradiţia bogată a Bisericii". Pentru Gotti Tedeschi, fost preşedinte al IOR, de mult timp "se glumeşte cu sacramentele într-un mod care devine insuportabil".
Biserica, se citeşte într-o prezentare a volumului lui Nicolas Bux, "pare că vrea să dizolve garniturile clare ale credinţei într-un soi de supă nedeterminată şi amestecată iarăşi de acel «după mine» al anumitor preoţi. Ei bine, sacramentele sunt expresia, forul, darul cel mai înalt şi preţios al credinţei. Iată, aşadar, liturgistul nostru dedicându-se temei, cu pasiunea obişnuită. Pentru fiecare dintre cele şapte «semne eficace» autorul clarifică obiectul, semnificaţia, istoria. Apoi - necesară, şi mai actuală ca oricând - observaţia cu privire la deformările, echivocurile, adăugirile sau decupările care astăzi ameninţă acel sacrament. Aşadar, o cateheză într-un stil care ştie că este în acelaşi timp doct şi divulgator, urmată de un soi de «manual de folosire». La baza a tot ceea ce se întâmplă în Catholica de decenii de acum există ceea ce autorul denunţa şi în cărţile precedente: acea «cotitură antropocentrică ce a adus în Biserică multă prezenţă a omului, dar puţină prezenţă a lui Dumnezeu!». Sociologia în locul teologiei, Lumea care întunecă Cerul, orizontala fără verticală, profanitatea care alungă sacralitatea. Sinteza catolică - acel soi de lege a lui et-et, de unire a opusurilor care sprijină întregul edificiu al credinţei - a fost prea des abandonată pentru o unilateralitate inadmisibilă".
(După Vatican Insider, 7 aprilie 2016)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
