Unicul mod pentru a primi realmente darul mântuirii lui Cristos este de ne a recunoaşte cu sinceritate slabi şi păcătoşi, evitând orice formă de autojustificare: a spus papa Francisc la omilia Sfintei Liturghii de vineri dimineaţă, celebrată în Capela Casei Sfânta Marta.
Conştient de condiţia sa de vas de lut fragil şi – în acelaşi timp – custodele unei mari comori ce i-a fost dăruită pe deplin gratuit: astfel se prezintă un discipol al lui Cristos în faţa Domnului. Inspirându-se din Scrisoarea în care Sfântul Paul le explică creştinilor din Corint că – pentru a fi evident că extraordinara forţă a credinţei este opera lui Dumnezeu – aceasta a fost revărsată tocmai în oameni păcătoşi, în vase de lut.
Tocmai din raportul „dintre harul, puterea lui Isus Cristos” şi noi bieţi păcătoşi izvorăşte „dialogul mântuirii”. Însă, observă Papa, acest dialog trebuie „să fugă de orice justificare” şi „să fie identic nouă”.
„Ca într-un refren, Sfântul Paul a vorbit de multe ori despre păcatele sale, spunând am persecutat Biserica…. Paul aminteşte mereu că a fost un păcătos, pentru că se simţea un păcătos şi nu spunea: am fost un păcătos în vreme ce acum sunt un sfânt. Nu, el simte în momentul prezent în propriul trup un spin al satanei, şi îşi face cunoscută propria slăbiciune, propriul păcat în momentul actual, prezentându-se ca un păcătos care acceptă să-l urmeze pe Isus, care dialoghează cu Isus”.
Cheia este umilinţa, a evidenţiat Papa amintind că Sfântul Paul a recunoscut public ceea ce a împlinit ca apostol, în slujirea lui Isus, dar acest lucru nu l-a împiedicat să ascundă „breviarul” păcatelor sale, cum l-a definit papa Francisc:
„Acest comportament al Sfântului Paul este model de umilinţă pentru noi preoţii. Dacă ne-am mândri doar cu ceea ce conţine propriul Curriculum n-am ajunge bine. Astfel făcând nu l-am putea vesti pe Isus Cristos Mântuitorul pentru că în fond nu l-am simţi. În schimb, trebuie să fim umili, dar cu o umilinţă reală, cu nume şi prenume, spunând în mod concret: „eu sunt un păcătos pentru asta şi asta şi asta”, aşa cum a făcut Paul când a spus: „eu am persecutat Biserica”. Nu trebuie să avem acea umilinţă care pare mai curând imaginea unei iconiţe. Nu, umilinţa noastră trebuie să fie una fermă”. „Umilinţa unui preot, a unui creştin trebuie să fie concretă”, a insistat papa Francisc explicând că atunci când un creştin nu reuşeşte să se prezinte sieşi şi Bisericii ca pe un păcătos, atunci ceva este în neregulă:
„Fraţilor, noi avem o comoară: pe Isus Cristos Mântuitorul şi Crucea sa, acest tezaur cu care ne mândrim. Dar comoara noastră este conţinută într-un vas de lut, de aceea să avem curajul de a vorbi şi despre păcatele noastre. Făcând astfel, şi dialogul dintre noi va fi unul creştin şi autentic, asemenea mântuirii concrete aduse de Isus. Isus Cristos nu ne-a salvat printr-o idee, printr-un program intelectual. Nu, El ne-a salvat prin concreteţea propriului trup. Umilindu-se s-a făcut om, s-a făcut trup, fiind asemenea nouă până la capăt”.
Sursa:ro.radiovaticana.va
