Sfântul Părinte a aprobat, în data de 4 martie 2016, noile "Norme privind administrarea bunurilor Cauzelor de beatificare și canonizare", abrogându-le pe cele precedente aprobate de Ioan Paul al II-lea, la 20 august 1983.
De la data promulgării și publicării în l'Osservatore Romano aceste norme vor intra în vigoare ad experimentum pe o perioadă de trei ani, începând cu data aprobării. Noua normativă este împărțită în șase capitole care privesc: I. Bunurile Cauzei și desemnarea administratorului; II. Administrația; III. Supervizarea administrației; IV. Contribuția Actorului Cauzei; V. Fondul de solidaritate și VI. Intrarea în vigoare a normelor.
Se pornește de la premiza că, în complexitatea lor, cauzele de beatificare și canonizare necesită un volum mare de muncă și presupun cheltuieli pentru divulgarea, în vederea cunoașterii Slujitorului lui Dumnezeu sau a Fericitului, biografiei acestuia și a portretului spiritual care vine în sprijinul cauzei înaintate.
În privința fazei romane, Sediul Apostolic – dată fiind natura specifică de bun public al Cauzelor – susține costurile la care Actorii participă prin intermediul unei contribuții și supraveghează astfel încât onorariile și comisioanele să fie mărginite și să nu împiedice continuarea procesului.
Primul capitol al normativei se referă la constituirea – de către Actor – a unui fond de bunuri pentru cheltuielile cauzei, după acceptarea cererii de introducere a acesteia. Fondul provine din oferte, atât de la persoane fizice cât și de la persoane juridice, fiind considerat – datorită naturii sale speciale – fond "pentru cauză pioasă". Tot la capitolul I se specifică faptul că Actorul cauzei, cu acordul episcopului sau a exarhului, numește un administrator al fondului, rolul de administrator putând fi îndeplinit și de postulatorul general al cauzei de beatificare și canonizare. De asemenea, se menționează că – în privința cauzelor în curs – postulatorul comunică Congregației pentru Cauzele Sfinților numirea administratorului fondului.
În capitolul al II-lea al noilor "Norme privind administrarea bunurilor Cauzelor de beatificare și canonizare", se prevede: a. respectarea cu scrupulozitate a intențiilor persoanelor care au făcut oferta; b. ținerea unei contabilități actualizată cu regularitate; c. redactarea anuală a bilanțurilor: cel preventiv până la data de 30 septembrie, cel consumativ până la 31 martie, bilanț ce trebuie prezentat Actorul cauzei. De asemenea, normativa prevede ca, în cazul în care există mai multe cauze în curs, Postulaturile generale să țină în mod separat contabilitatea fiecărei cauze în parte. În cazul în care Actorul are intenția de a folosi chiar și o singură parte de bunuri în scopuri diferite decât cele ale Cauzei, va trebui să obțină autorizație din partea Congregației pentru Cauzele Sfinților. Odată cu primirea bilanțului, după aprobarea rapidă a acestuia, Actorul trebuie să trimită o copie autorităților competente cu supravegherea.
Capitolul succesiv al documentului este dedicat autorității competente cu supravegherea privind faza diecezană și eparhială și, succesiv, cea romană și atribuțiile pe care le au de îndeplinit. La finalul capitolului se precizează că, în cazul în care se înregistrează incompetențe sau abuzuri de natură administrativo-financiare din partea celor care participă la desfășurarea cauzei, Congregația pentru Cauzele Sfinților intervine disciplinar.
La capitolul dedicat contribuției aduse Scaunului Apostolic de Actorul cauzei de beatificare și canonizare, normativa prevede o contribuție stabilită de Congregația pentru Cauzele Sfinților.
Comunicată de Postulator, aceasta va fi depusă eșalonat, în cazul în care se prezintă necesitatea, putând fi cerute contribuții extraordinare. Capitolul conține de asemenea informații privitoare la modalitățile de vărsare a contribuției.
"Fondul de solidaritate" este titlul succesivului capitol al documentului "Norme privind administrarea bunurilor Cauzelor de beatificare și canonizare". Fondul de Solidaritate, constituit în cadrul Congregației pentru Cauzele Sfinților este alimentat cu oferte libere din partea Actorilor cauzelor sau cu oferte provenind din alte surse. În cazul în care există o dificultate reală de susținere a costurilor unei Cauze în etapa romană, Actorul poate cere o contribuție la Congregația pentru Cauzele Sfinților, prin intermediul organelor competente.
Normativa a intrat în vigoare ad experimentum pe o perioadă de trei ani începând cu data aprobării de către Autoritatea competentă.
