Omul fără minte gândește: "Dumnezeu nu există!"
Sunt corupți, fac lucruri abominabile:
Nu este niciunul care să se poarte bine.
Dumnezeu din cer se apleacă asupra fiilor oamenilor
Ca să vadă daca este vreun înțelept,
Cineva care să-L caute pe Dumnezeu.
Sunt toți ușuratici, toți corupți;
Nu este niciunul care să se poarte bine, nici măcar unul.
Nu vor lua oare aminte răufăcătorii,
Care divoră poporul meu precum o pâine
Și care nu-L invocă pe Dumnezeu?
Iată, au tremurat de frică
Acolo unde nu era nimic de temut.
Da, Dumnezeu a risipit oasele celor ce te atacau,
Sunt dezorientați pentru că Dumnezeu i-a respins.
Cine va trimite din Sion mântuirea lui Israel?
Când Dumnezeu va restabili soarta poporului său,
Va tresălta Iacob și se va bucura Israel.
Psalmul 52 este expresia speranței mântuirii care nu poate veni de la oameni, pentru că s-au îndepărtat de bine, ci de la Dumnezeu.
Nu vor lua oare aminte răufăcătorii, care divoră poporul meu precum o pâine. Plecând de la existența vieții de zi cu zi, în care pâinea joacă un rol important pentru oameni asigurându-le alimentația, psalmistul folosește această imagine ca să ilustreze răutatea celor ce s-au îndepărtat de Domnul. Cu alte cuvinte, omului corupt îi ține loc de hrană răutatea, fărădelegea, bucurându-se și profitând de semeni. Cuvintele Evangheliei sunt însă totdeauna încurajare, mesaj de speranță pentru credincioși, care învață că nu trebuie să se teamă de cei ce pot ucide sau face rău doar trupului (Cf. Mt 10,28).
Iată, au tremurat de frică acolo unde nu era nimic de temut. Sfântul Rupert comentând acest verset face o comparație cu evenimentul Nașterii Domnului, pentru a înțelege mai bine cu cine se aseamănă răufăcătorii și care este modul lor de a proceda: „Irod a pus să fie uciși pruncii nevinovați pentru că se temea, cu toate că nu era nimic de temut”.
Când Dumnezeu va restabili soarta poporului său, va tresălta Iacob și se va bucura Israel. Versetul de față face referire la situația de exil pe care adesea a trăit-o poporul ales și care este imaginea momentelor de înstrăinare din viața fiecărui om. Răsună credința fermă a psalmistului că Domnul va interveni și că doar de la El putem aștepta mântuirea. Exilul este pământul sclaviei și al îndepărtării de Dumnezeu iar restabilirea împărăției vieții este momentul împăcării și al întâlnirii cu Tatăl, aducând adevărata veselie.
