Fie-Ți milă de mine, Dumnezeule, după iubirea Ta;
În marea Ta milostivire
Șterge fărădelegea mea.
Spală-mă cu totul de vinovăția mea,
Curăță-mă de păcatul meu.
Nedreptățile mi le recunosc,
Păcatul meu stă pururi înaintea mea.
Împotriva Ta, doar împotriva Ta am păcătuit,
Ceea ce e rău în ochii tăi, aceea am făcut:
De aceea ești just în sentința Ta
Și drept în judecata Ta.
Iată, sunt născut în vinovăție
Și în păcat m-a zămislit mama mea.
Însă tu te bucuri când este sinceritate în interiorul meu,
În taina inimii mă înveți înțelepciunea.
Stropește-mă cu ramuri de isop și voi fi curat;
Spală-mă și voi fi mai alb decât zăpada.
Fă-mă să simt bucurie și veselie,
Se vor bucura oasele pe care le-ai zdrobit.
Întoarce-ți privirea de la păcatele mele,
Șterge toată vinovăția mea.
Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule,
Reînoiește în mine un spirit de statornicie.
Nu mă alunga de la fața Ta
Și nu mă priva de spiritul Tău cel sfânt.
Dăruiește-mi bucuria mântuirii Tale
Sprijină-mă cu spiritul generozității.
Învăţa-voi pe cei răzvrătiți cărările Tale
Și păcătoșii se vor întoarce la Tine.
Izbăveşte-mă de sânge, Dumnezeule,
Dumnezeul mântuirii mele:
Limba mea va preamări dreptatea Ta.
Doamne, deschide-mi buzele
Și gura mea va vesti lauda Ta.
Tu nu te bucuri de jertfă;
Dacă-ți ofer arderi de tot, tu nu le primești.
Un spirit de penitență e jertfă pentru Dumnezeu;
O inimă smerită și înfrântă, Dumnezeule, nu o disprețuiești.
Întru bunătatea ta, dăruiește haruri Sionului,
Reconstruiește zidurile Ierusalimului.
Atunci vei binevoi jertfele legii,
Arderile de tot și toată ofranda;
Atunci vor aduce jertfe pe altarul tău.
Psalmul 50 este cunoscut ca exprimarea părerii de rău a împăratului David pentru păcatele săvârșite și a devenit de-a lungul timpului un simbol al recunoașterii greșelilor în fața Domnului, a dorinței profunde a păcătosului de a gusta iertarea Tatălui.
Fie-Ți milă de mine, Dumnezeule, după iubirea Ta; în marea Ta milostivire șterge fărădelegea mea. Păcatul aduce cu sine tulburare interioară, neliniște, murdărie morală pentru care există un singur medicament: milostivirea și iubirea celui ofensat. Greșelile sunt adesea asemănate rănilor, care nu afectează imediat trupul însă lasă de la început urme în suflet; cu cât acestea sunt mai profunde cu atât au nevoie de întâlnirea unei milostiviri mai mari. Sfântul Anselm interpretează plin de încredere acest verset în lumina fidelității veșnice a Tatălui: „Milostivirea Ta Doamne, e mult mai profundă decât mizeria mea. Mulțimea milostivirii Tale o văd din nenumăratele momente în care I-ai salvat pe părinții noștri, poporul Tău, chiar și atunci când ei murmurau sau cârteau”.
Iată, sunt născut în vinovăție (…) însă tu te bucuri când este sinceritate în interiorul meu Oamenii sunt născuți în lume, după păcatul strămoșesc, cu o înclinare către încălcarea poruncilor Domnului, împotriva căreia trebuie să lupte. Păcatul se împlinește atunci când se săvârșesc lucruri neplăcute lui Dumnezeu cu știință și voință, cu alte cuvinte, atunci când sunt făcute cu intenție, cu vinovăție, când sunte pornite din interior. De aceea Dumnezeu tresaltă de bucurie atunci când înflorește onestitatea în sufletul omului, din care se naște părerea de rău și cererea de iertare.
Atunci vei binevoi jertfele legii, arderile de tot și toată ofranda; atunci vor aduce jertfe pe altarul tău. Convertirea de la păcat aduce omului un suflu și o viață nouă, în care se restabilește armonia dintre interior și exterior. Domnul nu este încântat de laudele aduse doar din vârful buzelor: „poporul acesta mă cinstește doar cu buzele dar inima sa este departe de mine” ( ci dorește ca fii săi să aibă o viață cinstită: atunci și sacrificiile cerute de lege vor izvorî din inima curată și vor fi bineplăcute lui Dumnezeu.
