”Am putea spune că la Botezul nostru am primit un nume nou care se adaugă la cel pe care ni-l dau părinții noștri, iar acest nume este ”cristofor”, ”purtător de Cristos”: a spus papa Francisc la prima audiență generală jubiliară, desfășurată sâmbătă, 30 ianuarie 2016, în Piața Sfântul Petru. Cateheza Sfântului Părinte a avut în centru binomul ”milostivire și misiune” și a pus accentul pe bucuria de a împărtăși celorlalți experiența întâlnirii cu milostivirea lui Dumnezeu.
Vă oferim mai jos în traducerea noastră de lucru textul catehezei papei Francisc:
«Dragi frați și surori, pe zi ce trece intrăm tot mai mult în viața concretă a Anului Sfânt al Milostivirii. Cu harul său, Domnul călăuzește pașii noștri în timp ce trecem prin Poarta Sfântă și vine în întâmpinarea noastră ca să rămână pentru totdeauna cu noi, în ciuda lipsurilor și a contradicțiilor noastre. Să nu obosim niciodată în a simți nevoia iertării sale pentru că atunci când suntem slabi, apropierea sa ne întărește și ne permite să trăim cu o bucurie mai mare credința noastră.
Aș vrea să vă arăt astăzi legătura strânsă care există între milostivire și misiune. După cum amintea Sfântul Ioan Paul al II-lea, ”Biserica trăiește o viață autentică atunci când mărturisește și proclamă milostivirea și când îi apropie pe oameni de izvoarele milostivirii” (enciclica ’Dives in misericordia’, nr. 13). Ca creștini avem responsabilitatea de a fi misionari ai Evangheliei. Când primim o veste frumoasă sau când trăim o experiență plăcută, e natural să simțim necesitatea de a o împărtăși cu ceilalți. Simțim că nu putem să ținem în noi bucuria care ne-a fost dată, vrem să o extindem. Bucuria trezită este atât de mare încât ne face să o comunicăm.
La fel ar trebui să fie și când îl întâlnim pe Domnul. Bucuria acestei întâlniri, a milostivirii sale... Să comunicăm milostivirea Domnului! Mai mult, semnul concret că l-am întâlnit cu adevărat pe Isus este bucuria pe care o simțim când îl comunicăm celorlalți. Aceasta nu înseamnă ’a face prozelitism’, înseamnă a face un cadou: eu îți dau ceea ce mie îmi aduce bucurie.
Citind Evanghelia vedem că așa a fost experiența primilor discipoli. După prima întâlnire cu Isus, Andrei a mers să-i spună numaidecât fratelui său Petru (cf In 1,40-42) și același lucru l-a făcut Filip cu Natanael (cf In 1,45-46). A-l întâlni pe Isus înseamnă a te întâlni cu iubirea sa. Această iubire ne transformă și ne face capabili să transmitem și altora forța pe care ne-o dăruiește. Într-un anumit fel am putea spune că din ziua Botezului ne este dat fiecăruia dintre noi un nume nou care se adaugă la cel pe care ni-l dau mama și tata, iar acest nume este ”cristofor”. Toți suntem ”cristofori”. Ce înseamnă? ”Purtători de Cristos”. Este numele atitudinii noastre, o atitudine de purtători ai bucuriei lui Cristos, ai milostivirii lui Cristos. Fiecare creștin este un ”cristofor”, adică, un purtător de Cristos!
Milostivirea pe care o primim de la Tatăl nu ne este dăruită ca o consolare privată ci ne face instrumente pentru ca și alții să aibă posibilitatea de a primi același dar. Există o minunată circularitate între milostivire și misiune. A trăi milostivirea ne face misionari ai milostivirii și a fi misionari ne permite să creștem tot mai mult în milostivirea lui Dumnezeu. Așadar, să luăm în serios viața noastră creștină și să ne angajăm să trăim ca oameni de credință pentru că numai în acest fel Evanghelia poate să atingă inima persoanelor și să o deschidă la primirea harului iubirii, la primirea acestei mari îndurări a lui Dumnezeu, care îi primește pe toți. Vă mulțumesc!».
(rv – A. Dancă)
