Dumnezeu, nouă ne este refugiu şi tărie,
El s-a dovedit ajutor negreşit în necazurile ce ne împresoară.
Pentru aceasta nu ne temem dacă se cutremură pământul
Dacă se mişcă munţii în inima mării.
Să fremete şi să se umfle apele,
Să tremure munţii de suflarea Sa.
Un râu şi afluenţii săi înveselesc cetatea lui Dumnezeu;
Cea mai sfântă dintre locuinţele Celui Preaînalt.
Dumnezeu este în mijlocul cetăţii: nu se va putea clătina.
Dumnezeu o apără de la răsăritul zorilor.
Tulburatu-s-au neamurile, s-au clătinat împărăţiile;
El a tunat: s-a sfărâmat pământul.
Domnul puterilor este cu noi,
Sprijinitorul nostru este Dumnezeul lui Iacob.
Veniţi şi vedeţi lucrarea lui Dumnezeu,
El a făcut lucruri minunate pe pământ.
Va pune capăt războaielor până la marginile pământului,
Va sfărâma arcurile şi va frânge lăncile,
Scuturile le va arde în foc.
Opriţi-vă! Înţelegeţi că Eu sunt Dumnezeu,
Preamărit între neamuri, premărit pe pământ.
Domnul puterilor este cu noi,
Sprijinitorul nostru este Dumnezeul lui Iacob.
Psalmul 46 exprimă convingerea psalmistului că Dumnezeu este singurul ajutor real în mijlocul oricărui eveniment care ar putea destabiliza lumea sau pe oameni.
Un râu şi afluenţii săi înveselesc cetatea lui Dumnezeu; cea mai sfântă dintre locuinţele Celui Preaînalt. Cetatea lui Dumnezeu este considerată Biserica, noul Paradis în care imaginea apei simbolizează bogăţia harurilor dumnezeieşti. În acelaşi timp Sf. Ambrozie spune că: “apa şi sângele au ţâşnit împreună din coasta Domnului. Această realitate e râul Edenului care se revarsă peste tot pământul, spală pacatele, dă viaţă oraşului lui Dumnezeu şi oricărui suflet”.
Domnul puterilor este cu noi, sprijinitorul nostru este Dumnezeul lui Iacob. Sf. Augustin face o interpretare spirituală şi afectivă a încrederii totale pe care autorul psalmului o demonstrează atunci când spune că Dumnezeu ne este sprijinitor: “Fă-te mic, asemenea copilului pe care părinţii îl pot ridica şi ţine în braţe; crezi că Dumnezeu te va lua în braţe doar în felul în care face acest lucru o mamă? Nu, El te ţine în braţe pentru totdeauna”.
Veniţi şi vedeţi lucrarea lui Dumnezeu, El a făcut lucruri minunate pe pământ. Este adresată invitaţia de a ne opri din tumultul existenţei pentru a medita şi a-l cunoaşte pe Dumnezeul căruia ne rugăm şi ne închinăm. Cu alte cuvinte, ni se cere să admirăm şi să contemplăm în lume şi în propria viaţă momentele şi evenimentele în care s-a manifestat ca să recunoaştem felul minunat în care se arată şi însoţeşte întreaga omenire.
