De Domenico Agasso jr
La Crăciunul din 1223, cu trei ani înainte de a muri, vrea în iesle măgăruşul şi boul vii. Vorbeşte despre asta confratele şi biograful său Toma de Celano: o reconstituire nocturnă în mijlocul "sălbătăciei" din Greccio (Rieti) în mijlocul multor oameni veniţi cu făclii şi lumânări în jurul colibei pe care el a pregătit-o. Iată ieslea aşa cum o cunoaştem astăzi. Un preot a celebrat sfânta Liturghie de la miezul nopţii. El care este numai diacon cântă Evanghelia Naşterii (In principio erat Verbum...) şi apoi predică, "şi acel nume, «Betleem», îl rostea umplându-şi gura de voce şi încă şi mai mult de afect duios". A voit în iesle măgăruş şi bou vii sfântul Francisc, cu trei ani înainte de a muri. Astfel "Sărăcuţul" i-a învăţat pe săraci să transforme în perioada Crăciunului colibele lor în catedrale cu scena naşterii lui Isus; i-a făcut să înţeleagă că fiecare o poate reconstrui în propria locuinţă, cu mijloacele cele mai simple.
Numele "presepe" (în italiană, n.t.) derivă din latinescul "praeseps", care înseamnă "iesle". Şi apare de trei ori în Evanghelia lui Luca, la capitolul al doilea: "şi l-a născut pe fiul ei, primul născut, l-a înfăşat şi l-a culcat în iesle, pentru că nu era loc de găzduire pentru ei". Expresia revine cu îngerul care-i asigură pe păstori, înspăimântaţi datorită luminozităţii neaşteptate a nopţii: "astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut Mântuitorul care este Cristos Domnul. Acesta este semnul: veţi găsi un copil înfăşat şi culcat în iesle". Şi păstorii, venind, "i-au găsit pe Maria, pe Iosif şi copilul culcat în iesle".
În primele timpuri creştine este frecventă reprezentarea Naşterii, în cimitire şi locuri de cult; fără "iesle", adesea. Abia mult mai târziu, expresia latină a început să indice un mod cu totul diferit de a reprezenta Naşterea. La protagoniştii din naraţiunea evanghelică se adaugă o cantitate de alte personaje, situate în evenimentul din Betleem de fantezia populară. Un caz aparte este cel al boului şi măgăruşului, pe care le găsim în ieslele din orice timp şi loc. Au fost introduşi nu se ştie de cine, dar cu siguranţă foarte devreme. Cel care i-a aşezat în scena Naşterii se inspira dintr-un verset al profetului Isaia (1,3) care se strigă împotriva celor care l-au abandonat şi nu l-au recunoscut pe Domnul lor, în timp ce chiar şi "boul îşi cunoaşte proprietarul şi măgarul ieslea stăpânului său".
Aşadar totul ne face să credem că papa Francisc a mers ieri la Greccio pentru a sublinia, pentru "a atinge cu mâna", cum reprezentarea Naşterii voite de sfântul al cărui nume îl poartă a fost un mod pentru a-l face mai concret apropiat de cei nevoiaşi şi lipsiţi - care sunt în centrul pontificatului lui Jorge Mario Bergoglio - pe Isus Cristos, pentru că şi ei, şi nu numai cei mai bogaţi, puteau - pot - să construiască, să realizeze o iesle.
Cu privire la vizita de ieri la Rieti şi la sanctuarul franciscan din Greccio a vorbit monseniorul Domenico Pompili, episcop de Rieti, la microfoanele de la Tv2000 şi "inBlu Radio": "Papa a manifestat dorinţa de a cunoaşte mai bine Greccio şi locul de unde ieslea s-a răspândit în toată lumea graţie sfântului Francisc. Astfel, ca răspuns la o invitaţie, cu puţin înainte de Crăciun, mi-a spus că va veni în formă strict rezervată tocmai pentru că voia să intre în locul primei reprezentări a ieslei care a fost în 1223".
Înşişi fraţii franciscani au rămas uimiţi de sosirea papei: când a venit "pontiful" - a revelat la Tv2000 părintele Alfredo Silvestri, stareţ al sanctuarului din Greccio - nu eram pregătiţi. În acel moment nu aveam nici haina de călugăr şi am mers repede în sufragerie ca să o îmbrac. Apoi am deschis poarta papei. Scena cea mai frumoasă este sărutul lui Francisc la altarul unde în fiecare dimineaţă noi celebrăm Euharistia. A fost un gest emoţionant".
"Papa", a continuat Pompili, "a sosit aproape de amiază şi mi-a spus că fiind persoană bine educată venea mai întâi să-l salute pe episcop. Apoi am mers împreună la Greccio", însă "înainte de a merge la sanctuar, papa a întâlnit un grup de 150 de tineri care făceau un meeting al diecezei noastre: pe neaşteptate a intrat din capătul sălii şi s-a întreţinut circa 10 minute vorbind liber în ochii căscaţi ai tinerilor care niciodată nu şi-ar fi imaginat să-l aibă la o distanţă aşa de apropiată".
Papa, a adăugat Pompili, "le-a vorbit tinerilor despre steaua care exprimă alegerea noastră care trebuie făcută. În afară de asta, Francisc a subliniat că atunci când lipseşte steaua ne aflăm într-o situaţie periculoasă pentru că toţi avem nevoie de o stea pe care s-o urmăm. Apoi a făcut referinţă la Pruncuşorul care este semnul umilinţei lui Dumnezeu dar şi o indicaţie clară de direcţie spre cel care este mai mic, lipsit de apărare şi marginalizat. În sfârşit, a făcut şi câteva selfie-uri. Totul a avut loc într-o dimensiune foarte familială. A fost un moment foarte frumos şi intens".
O întâlnire informală, pe alocuri glumeaţă aşadar, aceea de ieri dintre papa şi tinerii din Greccio. Între altele pontiful i-a invitat pe tineri să nu aibă "«miros urât» sub nas". Discursul şi înregistrarea video a întâlnirii au fost publicate de dieceza de Rieti pe situl său. Pontiful a venit însoţit de episcopul Pompili: "M-a făcut să înţeleg că în aceste zile ale Crăciunului era un lucru bun să vină ca să se roage la Greccio. Şi atunci am venit ca să mă rog. Dar nu-mi explic cu ce minciună v-a atras aici!", a glumit Bergoglio. Apoi a adăugat: "În viaţă există atâtea semne, atâtea semnale. Şi în Evanghelie, când se vorbeşte despre naşterea lui Isus, există două semne care m-au făcut să reflectez. Şi aş vrea ca şi voi să reflectaţi despre asta". Primul semn prezentat de papa este cel al stelei magilor. "Cerul este plin de stele - a explicat el - dar este una specială, o stea care îi făcea să lase atâtea lucruri şi să înceapă un drum care nu ştiau unde avea să-i ducă". Un semn care spune despre când "în viaţa noastră noi găsim vreo stea specială care ne cheamă să facem ceva mai mult, ceva bun, să întreprindem un drum, să luăm o decizie. Trebuie să cerem harul să descoperim «steaua» pe care Dumnezeu astăzi vrea să mi-o arate, pentru că acea stea mă va conduce la Isus".
Al doilea semnal este cel al îngerilor care arată păstorului pe Pruncul născut aşezat în iesle. O situaţie care ne vorbeşte despre "micimea lui Dumnezeu": "Dumnezeu s-a înjosit, s-a nimicit pentru a fi unul ca noi, pentru a merge în faţa noastră. Micimea, umilinţa: Dumnezeu care merge împotriva orgoliului, suficienţei, mândriei. Această blândeţe a unui prunc este celălalt semnal: viaţa mea, este o viaţă blândă, umilă, care nu are «mirosul urât» sub nas, care nu este orgolioasă?", i-a întrebat papa pe tineri.
"Magii au fost şireţi: s-au lăsat conduşi de stea. Toată strălucirea palatului lui Irod nu i-a atras în înşelare: «Aici nu este!». Îmi doresc ca viaţa voastră să fie însoţită mereu cu aceste două semnale, care sunt un dar al lui Dumnezeu: să nu vă lipsească steaua şi să nu vă lipsească umilinţa de a-l redescoperi pe Isus în cei mici, în săraci, în umili, în cei care sunt rebutaţi din societate şi chiar din propria viaţă. Voiam să vă spun asta", a concluzionat papa Francisc.
După aceea Francisc s-a îndreptat spre sanctuarul din Greccio şi, a adăugat episcopul de Rieti, s-a "întreţinut cu fraţii din comunitate care păstrează locul pictat al primei iesle, lăsând semnătura sa în registrul vizitatorilor".
Papa, a subliniat Pompili, "a fost uimit de acest loc aşa de periferic şi a trăit foarte intens momentul întâlnirii fizice cu acest spaţiu antic, stând câteva clipe în tăcere în faţa frescei medievale care-l reprezintă pe sfântul Francisc având alături fresca Sfintei Fecioare Maria care îl alăptează la sân pe Pruncul Isus. Papa a rămas mult timp în tăcere cu privirea îndreptată spre această frescă".
În sfârşit, Pompili a relatat un amănunt din întâlnirea cu pontiful: "Am vorbit despre sfântul Francisc şi am încercat să-i percepem urmele în acest teritoriu. Am vorbit şi despre realitatea diecezei şi ca întotdeauna papa s-a arătat foarte apropiat şi patern. În timp ce vorbeam m-a sunat la telefon un preot şi n-am putut să răspund. Papa aşa mi-a spus că «trebuie să-l sun în timpul zilei», ca şi cum ar fi spus că nu trebuie să-i facem pe colaboratorii noştri să aştepte. Aceasta a fost o indicaţie foarte frumoasă".
(După Vatican Insider, 5 ianuarie 2015)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
