Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre,
Părinţii noştri ne-au istorisit
Faptele pe care le-ai făcut în vremea lor,
În zilele cele de demult.
Tu, pentru a-i aşeza pe ei, cu mâna Ta ai smuls neamuri,
Pentru a-i face să prospere, ai distrus popoare.
Pentru că, de fapt, nu cu sabia au cucerit pământul,
Nici cu braţul lor s-au salvat;
Ci dreapta Ta şi braţul Tău şi lumina feţei Tale:
Pentru că-i iubeai.
Tu eşti Împăratul meu, Dumnezeul meu,
Care hotărăşti victorii pentru Iacob.
Pentru Tine i-am respins pe adversari,
În numele Tău i-am nimicit pe agresorii noştri.
Pentru că nu în arcul meu m-am încrezut,
Nici sabia mea m-a salvat,
Ci Tu ne-ai scăpat de potrivnicii noştri
Tu i-ai împrăştiat pe duşmanii noştri.
În Dumnezeu ne vom lăuda toată ziua
Şi vom lăuda numele Tău pentru totdeauna.
Însă acum, ne-ai respins şi ne-ai acoperit de ruşine,
Şi nu mai ieşi cu oştirile noastre;
Ne-ai făcut să fugim din faţa adversarilor noştri
Şi cei ce ne urăsc ne-au jefuit.
Ne-ai livrat ca pe oi pentru junghiere,
Ne-ai împrăştiat în mijlocul popoarelor.
Ai lichidat poporul Tău pentru nimic,
N-ai câştigat din preţul primit.
Ai făcut din noi obiectul de dispreţ al vecinilor noştri,
Bătaia de joc şi ocara celor ce ne stau împrejur.
Ne-ai făcut de poveste pentru neamuri,
Când aud de noi popoarele clatină din cap.
Umilinţa îmi stă înainte pururea
Şi ruşinea acoperă faţa mea,
Din pricina vocii celui ce insultă şi blestemă
În faţa duşmanului şi a răzbunătorului.
Ni s-au întâmplat toate acestea
Şi nu te uitaserăm,
Nu tăgăduiserăm legământul Tău.
Nu se întorsese înapoi inima noastră
Şi paşii noştri nu se abătuseră de la calea Ta;
Însă Tu ne-ai înghesuit într-un loc al şacalilor
Şi ne-ai acoperit în umbra morţii.
Dacă am fi uitat numele Dumnezeului nostru
Şi am fi întins mâinile noastre spre un dumnezeu străin,
Oare, Dumnezeu nu ar fi aflat?
El care cunoaşte tainele inimii?
Pentru Tine suntem aduşi zilnic la moarte,
Socotiţi ca oi de junghiere.
Deşteaptă-Te, pentru ce dormi, Doamne?
Scoală-Te şi nu ne refuza pe veci.
Pentru ce îţi ascunzi faţa Ta?
Pentru ce uiţi de sărăcia şi asuprirea noastră?
Gâtul ne e scufundat în praf,
Şi pântecele ne e lipit de pământ.
Ridică-Te, vino în ajutorul nostru!
Mântuieşte-ne pentru milostivirea Ta!
Vom lăuda numele Tău pentru totdeauna. Sfântul Ioan Gură-de-Aur spune că: “victoria a avut deja loc iar nouă ne rămâne să mulţumim. Nu avem un oraş mare sau o ţară mare, dar îl avem pe Dumnezeul cel adevărat. Aducem laudă nu doar când suntem ajutaţi ci şi atunci când avem impresia că ne abandonează”.
Dacă am fi uitat numele Dumnezeului nostru şi am fi întins mâinile noastre spre un dumnezeu străin, oare, Dumnezeu nu ar fi aflat? El care cunoaşte tainele inimii? Pentru Tine suntem aduşi zilnic la moarte, Socotiţi ca oi de junghiere. Sfântul Eusebiu ne oferă o meditaţie asupra acestor versete: “Tu ştii totul, tu ştii dacă nu ne mai încredem în Tine şi dacă oferim această încredere altcuiva. Noi suntem supuşi morţii în fiecare zi pentru că trăim ca şi fii. Aşa spune şi Sfântul Pavel: Mor în fiecare zi (1Cor 15,31). De aceea avem dreptul de a-Ţi cere să te trezeşti, ca şi cum ai dormi. Chiar dacă păcatele popoarelor te întristează şi te îndepărtează, primeşte faptele noastre bune în folosul întregii omeniri”.
Mântuieşte-ne pentru milostivirea Ta! Încheierea psalmului e o mărturisire de încredere deosebită în milostivirea Domnului. Intervenţia lui Dumnezeu nu se va lăsa aşteptată pentru că El vine în ajutorul oamenilor datorită felului Său de a fi: milostiv.
